De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
miercuri, 23 iunie 2010
M-aş cuibari la pieptul tau
La pieptul tău m-aş smulge din ghiarele coşmare,
În ochii tăi m-aş pierde ca-ntr-o pădure vie,
Te-ascult din depărtare, zâmbesc să-ţi fac plăcere,
Dar noaptea asta parcă... devine-aşa pustie...
M-aş rătăci-n iubirea ce mi-aşterni la picioare
Torcându-mi la ureche cuvinte de amor,
Ţi-aş fremăta surâsul cu orice sărutare.
În noaptea asta parcă îmi e un groaznic dor
Numai să-ţi privesc ochii ca pe-o pădure verde,
Să-ţi simt inima-n pieptu-ţi cum bate disperată,
Prin sărutari albastre şi argintii m-aş pierde
M-aş cuibari la pieptu-ţi cu inima-ţi curată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!