Între palmele mele

La ceas târziu de seară,
În timpul rugăciunii,
Când noaptea-ncet coboară
Împrăştiind tăciunii
Peste-o lume nedreaptă
Şi plină de tupeu,
Între palme te-aşteaptă
Ce nu pot rosti eu:
Un strop plin de speranţă,
O lacrimă uitată,
Un drum bătut în viaţă,
Alee-ntortocheată,
O picătură plină
De suflet neîntinat,
Sute de ani lumină…
Fiindcă n-am încetat
Să te iubesc vreo clipă,
Să te iubesc enorm,
Pe palme se-nfiripă
Zâmbetul uniform
Şi starea mea de bine,
Exaltări şi extaz,
Între palme te-aş ţine
Sărutând un obraz
Cu gura mea vibrândă
Plină de al tău dor
Dragostea să-mi aprindă
Sentiment inodor
Cuprins doar de iubire
Şi mreje nesfârşite,
Învăluind safire
Din dor alcătuite.
A iubire miroase
Între palmele mele,
Deşi mă acuzase
Două raze de stele
De minciuni fără număr,
Chiar de un plagiat
N-aş vrea să mai enumăr,
Totul s-a terminat.
Sunt stea nemuritoare,
Tu visul meu aprins
Ne iubim mult mai tare,
Dumnezeu ne-a întins
Covorul fericirii
Pe care să păşim
În petala iubirii
Veşnic să înflorim.

De n-ai sa vii...

De n-ai să vii, iubirea mea,
În seara asta... prea pustie
Am să cerşesc la orice stea
Să-mi dea culoarea-i argintie.
Drumul de nu îl vei găsi
Nici azi, nici mâine, ca şi ieri,
Am să te-aştept încă o zi
Şi-am să te-mbrac în primăveri.
De n-ai să vii să-mi luminezi
Nici noapte-aceasta, dragul meu
Cu ochii să-mi acaparezi
Acest suspin profund şi greu,
De nu vei găsi drumu-n noapte,
Nici Luna nu o vei trezi
Pe bolta noastră fiartă-n lapte,
Singură de voi adormi,
Groaznic am să te pedepsesc
Cu mii de sărutări fierbinţi,
Cu simplu fapt că te iubesc,
De n-ai să vii să mă alinţi...
Voi pierde înc-o sărbătoare
În noapte-aceasta argintie
Iubirea ta cea călătoare
Pe veci dator, mi-o vei da mie.