Din actuala-n fosta

În metrul meu pătrat, în munca mea de-o viaţă,
Împart tot ce-am muncit..şi-n schimb înghit doar ceaţă,
Împart tot, omeneşte, cum am făcut mereu
Dar lângă mine este, la greu...doar Dumnezeu.
Încerc să-ndur, să fiu...tot eu mai iertătoare,
Dar dacă s-ar vedea în suflet cât mă doare...
În casa mea, a mea... nu-mi vine să mai vin,
Când intru-n ea mă simt în lanul de venin
N-am cu ce-mi cumpăra încă-un metru pătrat
Să-l sap cât mai adânc... să sap, să sap, să sap...
Decât să vin acasă... m-aş duce-ntr-o pădure
Deasă şi-ntunecată, să dorm pe rugi de mure,
Pe frunze să-mi clădesc aşternut călduros
Să-mi învelesc lacrima doar cu un nor pufos,
De n-am loc pe pămant, nici sub el nu găsesc...
De ce Doamne mă laşi pe-aici să mai păşesc?
Care-mi mai e menirea oare pe-acest pământ?
De când mă stiu pe lume...eu plâng şi plâng şi plâng,
Sunt cer primăvăratic plin doar de lacrimi grele...
Mă rog Doamne la Tine : fă-mi un loc printre stele!
Iar trupul mi-l azvârle-n prăpastia de foc,
Sau unde vrei Tu, Doamne, dar fă-mi şi mie-un loc!
Fie-ţi milă de mine, nu mă mai chinui!
Ajută-mă Tu, Doamne să nu zbor într-o zi
De pe vreun bloc din preajmă, sau de pe-o schelă goală
Transformând adjectivul "fostă" din "actuală".
Mulţi spun că mă-nţeleg cât sunt de fericită...
C-am dat atîta viaţă şi de-aceea-s iubită...
Din depărtări se văd fragmente minunate
Dar fericirea mea şi liniştea-s plecate...