De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 5 iunie 2010
Sub mângâierea ta
Un deget, încă unul şi apoi palma toată
Prelinse, tremurânde...mă scaldă în fiori
A sosit iar secunda cea mult prea aşteptată
Să-mi învelească-n rouă petalele din zori.
Se-aprinde câte-o stea, sau se sting, nu contează
Ştiu doar atât că-n noapte la pieptul tău vibrez,
Nimic nu-i fără vlagă, iubirea-mi luminează
Sub mângâierea ta noaptea-ntreagă valsez...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!