De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
vineri, 18 iunie 2010
De patru luni
De patru luni, iubirea mea ca o stea viaţa-mi luminezi,
Lacrimile mi le-ai ascuns, drum nou prin ceaţă îmi creezi
De patru luni ruini se surpă sub fericirea ce-mi oferi,
De patru luni, iubirea mea, trăiesc apus de primăveri
Şi mângâieri de veri sublime umbrind sărutul cu-n sărut
Ne ştim de patru luni de zile şi te iubesc aşa de mult!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!