Un ..."coleg" de suferinţă, prieten, amic...sau frate...
Nu prea ştiu cum să-l numesc...
"De suflet" parcă i-aş spune, aşa l-am simţit... aproape...
Sper... totuşi să nu greşesc,
Nici să rănesc nu-i de mine, dar lumea e diferită...
Şi... un poem mi-a dăruit,
Să-l postez în a mea casă... aici unde-s fericită...
Convinsă-s ca n-am greşit.
metamorfoză
zi muntoasă
când am fost capră
sărind
am ajuns la cascadă
perete vânăt
îndulcit de căderea
incoloră
de sub care ud
am ieşit OM .
acest poem este daruit de domnul Cornelius Rosca
http://corneliusrosca.blogspot.com/2009/02/metamorfoza.html
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!