De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 6 iunie 2010
Am reuşit
Am reuşit iubite să-mi controlez suspinul,
Dar, nu mă pot abţine ochii să nu-ţi doresc,
De parc-ar reuşi să-şi ţeasă tot destinul
Vreun muritor de rând, în timp ce doar trăiesc...
Am reuşit iubite, dorul să ţi-l alung
Cînd ţi-am auzit glasul şi-n râs am izbucnit,
Am văzut din nou zorii, am uitat de amurg
Te-am strâns la piept cu dor şoptindu-ţi bun venit.
Am reuşit iubite să-mi trasform în ciorchine
Glasul de altădată scăldat în nori de jar
Să nu-ţi mai spun că-mi este imens de dor de tine
Am reuşit, deşi...am aşa gust amar...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!