Mi-e tăcerea o năframă invocată de mister,
Sau e numai dor de tine, aprig dor, fierbinte-n ger?
Mi-e tăcerea o crăiasă împietrită de durere,
Sau e dorul, sănătos, fără incubator sau sere?
Mi-e tăcerea un descântec, frânt din rândurile vechi,
Sau e dor de-al tău cuvânt, picurat pe la urechi?
Mi-e tăcerea o poruncă osândind a mea fiinţă,
Sau e numai dorul tău ce mă scaldă-n suferiţă?
Mi-e tăcerea adiere de vânt lin, pictând speranţă,
Sau doar dorul furtunos răvăşind exuberanţă?
Mi-e tăcerea un capac prins în cuiul osândirii,
Sau este numai produsul zmuls din ghearele iubirii?
Mi-e tăcerea o durere, glasul tău mult prea tăcut,
Mi-e un dor tacit de tine, îmi e dor de-al tău sărut!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!