Doare...

Noaptea şi-a vărsat găleata
Cu-ntuneric peste noi,
Dorul şi-a trimis săgeata
Dintr-o lume rece sloi,
Mi-arunc ochii pe fereastră
Să prevăd a ta sosire,
Dar, o steluţă albastră
Trezită din aţipire,
Îmi şopteşte speriată
Că nu ai timp ca să treci,
Chiar dacă noaptea-i oftată
Sau stropită-n lacrimi zeci,
E trecut de miezul nopţii
Nici frunza nu mai adie,
Giulgiu negru ca al morţii
Sufletul simt că-mi sfîşie,
Dorul tău pe zi ce trece
Arde ca o remuşcare,
Ziua-mi pare mult prea rece,
Sufletul enorm mă doare.