O nouă dimineaţă

Într-o lume-n care stresul
Şi depresia e-n floare,
Eu te-am întâlnit pe tine
Rătăcind prin vis de seară.

Tu m-ai confundat cu versul
Unei păsări călătoare,
M-ai urcat pe culmi alpine,
Printre nori pufoşi de ceară.

Într-o lume-n care viaţa
Se clădeşte navigând
Printre malurile moarte
Ale unui scrin confuz,

Tu mi-ai dăruit speranţa
Rătăcită-n al meu gând,
Eu am plămădit-o-n carte
Iubind până la refuz.

Într-o lume-n care Luna
Nu-ncetează să apară
Deşi, nimeni n-o mai vede
Printre norii încruntaţi,

Mi-ai atins în şoaptă struna,
Adormită-n prag de seară
Să mă pot din nou încrede
În zori noi, neînlăcrimaţi.

Într-o lume-n care haina
Îmbracă sufletu-n zale,
Duhnind groaznic a minciună
Îmbibată-n nonşalanţă,

Tu ai descifrat din taina,
Paginilor mele goale,
Considerând oportună
Ochilor mei, o vacanţă.

Într-o lume-n care viaţa
Se consumă-n disperare
Fără pic de mângâiere,
Înăsprindu-şi paşii-n zori

Tu mi-ai dat în lături ceaţa
Cu-o plăcere uimitoare,
Dăruindu-mi stropi de miere
Printre viscole şi nori.

Vinovaţi de iubire

Am ridicat ochii spre cer
Să-mi cer iertare, de-am greşit
Că te iubesc ca pe-un înger.
În noaptea când m-ai copleşit
Cu sărutări şi mângâieri,
Cu zbor pe aripi de iubire
Când am fost doi prizonieri
Iubindu-ne printre safire,
Pe boltă-am ridicat privirea
Să-mi văd martorii nedormiţi
Şi nu mică mi-a fost uimirea,
O stea zărise doi iubiţi,
Ce s-au iubit intens o noapte,
Ce se iubesc enorm, real,
Ce-au adormit stelele toate
Hrănind un singur ideal.
Numai o stea zâmbea pe boltă,
Numai o stea ne mai privea
Iubirea noastră dezinvoltă
Puterea zorilor strivea.
Timpul de drag înmărmurise
Doar inimile mai pulsau,
Tot Universul adormise,
Nici stelele nu mai valsau.
Eram doar noi şi-o biată stea,
Eram doar noi îmbălsămaţi
În suflete cu dragostea,
Ne iubim, suntem vinovaţi.

Cât iubesc, cât mă iubeşti

Suflet de iubire plin,
Suflet cald în miez de iarnă,
Te iubesc mult, Cătălin!
Dragostea ta vrea să-mi cearnă
Zilnic, boabe de lumină
Învelite-n stropi de rouă,
De departe, vocea-ţi fină,
Palmele tale-amândouă
Obrazul simt cum mi-alintă,
Simt îmbrăţişarea-ţi caldă,
Te-ascult cum mă-ncurajezi
Glasu-ţi în zâmbet mă scaldă
Ştiu cât mă aprecizi,
Nimic nu mă întristează,
Alte vorbe nu m-ating,
Doar iubirea ta contează
Doar la pieptul tău mă sting
Să m-aprinzi cu-a ta iubire,
Aripi să îmi dăruieşti,
Chiar de nu toţi ştiu s-admire
Cât iubesc, cât mă iubeşti.

Între palmele mele

La ceas târziu de seară,
În timpul rugăciunii,
Când noaptea-ncet coboară
Împrăştiind tăciunii
Peste-o lume nedreaptă
Şi plină de tupeu,
Între palme te-aşteaptă
Ce nu pot rosti eu:
Un strop plin de speranţă,
O lacrimă uitată,
Un drum bătut în viaţă,
Alee-ntortocheată,
O picătură plină
De suflet neîntinat,
Sute de ani lumină…
Fiindcă n-am încetat
Să te iubesc vreo clipă,
Să te iubesc enorm,
Pe palme se-nfiripă
Zâmbetul uniform
Şi starea mea de bine,
Exaltări şi extaz,
Între palme te-aş ţine
Sărutând un obraz
Cu gura mea vibrândă
Plină de al tău dor
Dragostea să-mi aprindă
Sentiment inodor
Cuprins doar de iubire
Şi mreje nesfârşite,
Învăluind safire
Din dor alcătuite.
A iubire miroase
Între palmele mele,
Deşi mă acuzase
Două raze de stele
De minciuni fără număr,
Chiar de un plagiat
N-aş vrea să mai enumăr,
Totul s-a terminat.
Sunt stea nemuritoare,
Tu visul meu aprins
Ne iubim mult mai tare,
Dumnezeu ne-a întins
Covorul fericirii
Pe care să păşim
În petala iubirii
Veşnic să înflorim.

Ar trebui

Ar trebui, iubitul meu, prin rime să te tăvălesc,
În visul tău să mă strecor, cu smoala nopţilor cu lună
Să te îmbrac, să te-nfăsor şi-apoi învinsă să-ţi rostesc
Că totu-a fost, dar a trecut şi a rămas doar o minciună,
Ar trebui, iubitul meu, să-ţi spun că totul s-a pierdut,
Să te ascund în nopţi vâscoase şi-n zile seci de mângâieri,
Să te alung din pieptul meu, că pe-o cămaşă îmbâcsită,
Să te iubesc azi mai puţin, să te astup cu puf din ieri,
Să nu mai simt nimic, nimic, să nu-mi mai pese că-s rănită.

Sub mângâierea ta

Un deget, încă unul şi apoi palma toată
Prelinse, tremurânde...mă scaldă în fiori
A sosit iar secunda cea mult prea aşteptată
Să-mi învelească-n rouă petalele din zori.
Se-aprinde câte-o stea, sau se sting, nu contează
Ştiu doar atât că-n noapte la pieptul tău vibrez,
Nimic nu-i fără vlagă, iubirea-mi luminează
Sub mângâierea ta noaptea-ntreagă valsez...