Pune-mi verde crud în pană

Pune-mi verde crud în suflet
Să rămân frunză de măr,
Transformând lacrima-n zâmbet
Colorat în adevăr.

Pune-mi verde în privirea
Ce te-aşteaptă să predai
Limpezimea şi iubirea
Nopţilor noastre de mai.

Pune-mi verde crud pe tâmple
Să plutesc în agonie,
În tăcere să se întâmple
Dragostea la nebunie.

Pune-mi verde crud în pană,
Să pot scrie despre noi
Şi iubirea pământeană
Ce răsună-n amândoi.

Pune-mi verde crud în viaţă
Din privirea ta fierbinte,
Să-mpletesc de dimineaţă

Roua ierbii-n trei cuvinte.

Pune-mi astăzi verde crud

Peste dorul sfidător,
Glasul frunzelor s-aud
Într-un ritm nemuritor.

Pune-mi veşnic verde crud
Peste genele întoarse,
Să mă nasc frunză de dud
Între lacrimilor arse.

Pune-mi mâine verde-n plete
Cu-a ta caldă mângâiere,
Picură-mi pe îndelete
În vers, dragoste şi miere.

Pune-mi verde crud în glastră
Pentru-o viaţă, poate trei,
Unică-i iubirea noastră,
Verde, precum ochii tăi.

Griji

Pânza neagră a tăcerii mi-a dus liniştea-n derivă
Alimentând frământarea dup-o noapte-exhaustivă,
Clătinându-mi tot castelul sentimentelor profunde,
Fiori reci de neputinţă au reuşit să-mi inunde
Sufletul hrănit de tine cu iubire şi lumină...
Plângea totu-n jurul meu, inima-mi plângea-n surdină...
Rugam cerul plin de nouri şi de lacrimi să-mi transmită
Doar un sunet de la tine, să pot fi iar fericită.
Timpul îngheţase-n haos, ceasul limba-şi împietrise,
N-aveam loc să respir clipa, toate-mi erau interzise,
N-aveam cui să-i cer părerea, n-aveam cui un sfat să cer,
Ca-ntr-o cuşcă-ncătuşeată mă zbăteam într-un mister
Crud şi plin de flăcări stranii ce-mi răscoleau dimineaţa,
Dar, deodată, doar un sunet aşteptat mi-a străpuns ceaţa
Şi-a luminat tot tunelul, grija rece-îndepartând...
Zâmbetul mi-a cuprins chipul...telefonu-ncet sunând
Mi-a readus sentimentul liniştii interioare...
În sfârşit, te-am auzit, de-acum am o zi cu soare.

De dorul tău...

De dorul tău s-a ofilit şi trandafirul alb din glastră,
De dorul tău a nins trei nopţi,dar n-a distrus dragostea noastră.
De dorul tău cerul s-a stins lăsând în urmă două stele,
De al tău dor zâmbesc forţat, iar nopţile-mi sunt mult mai grele.
De dorul tău, fulgii de nea, pe-obrazul meu s-au năpustit,
Pe nasul şi pe gura mea, exact aşa cum ţi-ai dorit.
Răsună-n noapte glasul tău, dar este doar o-nregistrare,
Pe care o ascult mereu, căci dorul tău prea mult mă doare,
Iar alinarea n-o găsesc oricât mi-ar rătăci privirea...
Oricâte flori ar înflori, doar tu îmi înflorești iubirea.
De dorul tău se va sfârși în curând crunta așteptare,
Te vei întoarce într-o zi şi de la prima sărutare
Cerul va naşte mii de stele, voi pluti paşnic peste nori
Toţi trandafirii ce-au murit, în lipsa ta, vor da culori,
Vor înflori cu glasul tău, parfumând cerul înstelat,
Doar mă iubești...şi te ador...ce poate fi mai minunat?

De ce mi-o fi fost scris aşa?

De ce mi-o fi fost scris aşa?
Să-mi intri-n viaţă ca o stea,
Pe cerul meu să luminezi
Şi-apoi să pleci, să-îngreunezi
Bolta cu lacrimi şi suspine?
Şti oare cât mi-e dor de tine?
Chipu-ţi privesc, șoptind mereu
Cât te iubesc... dar mi-este greu...
Glasu-ţi ascult, poate-mi mai trece...
Odată...de cinci ori...de zece...
Te-ascult chiar de-o mie de ori...
Din miez de noapte până-n zori,
Să-mi mângâi sufletul plăpând
Şi să adorm cu tine-n gând,
Iar zorii-n glasul tău să-mi scalde
Ochii, chiar dacă eşti departe,
Mă voi hrăni cu glasul tău
Cât vei lipsi, iubitul meu.
Cu chipul tău cel zâmbitor
Mă voi hrăni, să pierd din dor
Şi cu privirea-ţi pe retină
S-adorm plângând doar în surdină,
Să nu mă aud decât eu,
Să mă vadă doar Dumnezeu,
Care putere îmi va da
Să te aştept, iubirea mea.

Doar un minut aş vrea să-ascult

Desi n-aş vrea să mă învăţ
Să mă trezesc într-un răsfăţ...
Doar c-un sărut plin de candoare
Mi-ai dăruit raza de soare,
Mi-ai colorat în auriu
Cearceaful ce părea pustiu,
Pe glezne lent mi-ai aşternut
Mii de petale c-un sărut,
Simt de acum trupul cum arde
Cuprins de stele miliarde,
Zborul deja m-a- îmbătat.........
Mi-ai lipsit mult!!! te-am asteptat!!!
Cum nu îţi poţi imagina........
Ştiu, stiu, te doare inima....
Ştiu şi că nu mai ştiu ce scriu,
E miez de noapte, e tîrziu
Dar n-am somn.........doru-i prea mult,
Doar un minut aş vrea să-ascult
Glasul care mă mîngîia

Cînd îmi şoptea: "Broscuţa mea!"

De-ar fi sa fiu..

De-ar fi să fiu
Un trandafir în glastră,
Până târziu
În noaptea cea albastră,
Aş înflori
Doar pentru-a te vedea
În orice zi
Numai în viața mea.

Nu vreau să știu,
Nicicând nu vreau să ştiu
Că-n viața mea
Totul e prea tîrziu,
Vreau să revii,
Viaţa să-mi dăruiești
Şi-n orice zi
Să-mi spui că mă iubești!