De sub geana dimineţii
Stropi de verde-mi scaldă faţa,
Timpu-şi înfipsese colţii
Împăienjenindu-mi viaţa,
Cu tăcerea fără margini
Mă îngenunchia discret,
Când pictam pe alte pagini
Fără cel mai mic secret,
Aprindea flăcări pe boltă
Imitând planeta noastră
Ce ne privea dezinvoltă
Printre florile din glastră.
Limpezea tristeţea vie
Ce-ncercam să o pitesc
Sub o coală de hârtie
Pe care-am scris: Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!