Aş aprinde lumânarea
Peste versurile triste,
Le-aş acoperii cu marea
Clipelor mai optimiste,
Aş aprinde rădăcina
Durerilor dintr-o viaţă
De-aş putea zări lumina
Pretinzând o dimineaţă,
Aş aprinde geana firii
Într-o viaţă fără spini
Şi-aş răspândii trandafirii
Peste-o lume de ruini.
Aş aprinde disperarea
Cărbunilor puşi pe jar
Diminuând depărtarea
Ce-mi arde fără hotar
Sufletul ca pe-o făclie
Stinsă doar de tine-n zori,
Într-o noapte argintie
Sau chiar în amurg cu nori.
În căuşul palmei tale
Aş zbura prin mângâieri,
Printre aripi şi petale
În splendoarea noastrei seri.
Peste versurile triste,
Le-aş acoperii cu marea
Clipelor mai optimiste,
Aş aprinde rădăcina
Durerilor dintr-o viaţă
De-aş putea zări lumina
Pretinzând o dimineaţă,
Aş aprinde geana firii
Într-o viaţă fără spini
Şi-aş răspândii trandafirii
Peste-o lume de ruini.
Aş aprinde disperarea
Cărbunilor puşi pe jar
Diminuând depărtarea
Ce-mi arde fără hotar
Sufletul ca pe-o făclie
Stinsă doar de tine-n zori,
Într-o noapte argintie
Sau chiar în amurg cu nori.
În căuşul palmei tale
Aş zbura prin mângâieri,
Printre aripi şi petale
În splendoarea noastrei seri.
Postări
Cea mai înverşunată luptă este cu tine însuţi, nu de alta, dar te găseşti în ambele tabere.
RăspundețiȘtergereViaţa nu e efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări si resemnări ci viaţa este delir, tumult în soare, bucurie debordantă, citez din oameni deştepţi.
O luptă e viata, deci te luptă cu ea, zic si eu!
Într-o lume-n care cerul
RăspundețiȘtergereNumai este respectat,
Unde minunea, misterul...
Numai e "lucru curat"
Am ales să lupt cu vântul,
Cu iubire şi speranţă,
Să aştern mereu cuvântul
Pentru a-mi îndulcii viaţa.