Sufocată de săruturi

Sufocată de săruturi cu iz candid de vis dalb
Atingeam norul iubirii prins pe suflet doar de tine,
Încercam să fug o clipă, din căuşu-acela alb
Care-mi întinsese mreaja, dar pe culmile alpine,
Chiar în clipa următoare, mă trezeam stupefiată
Nerecunoscându-mi zborul, aripa-mi vibra instant
Zărind în ochii tăi verzi doar iubire-adevărată,
Mă topeam ca o nălucă-ntr-un mesaj halucinant,
N-am ştiut să-mi apăr clipa, ne găsind calea răcelii,
N-am ştiut să mă strecor printre degetele-ţi blânde,
Am păşit la braţ cu tine învingând teama greşelii,
Mi-am lăsat trupul fierbinte în sărut să se scufunde.