Aici lacrima domneşte

Vă rog, să luaţi aminte,
Aici nu-s cuvinte goale
Scrise-n grabă pe morminte,
Aici sunt lacrimi şi jale.

Aici lacrima domneşte
Scăldând o iubire pură,
Aici sufletul iubeşte,
Nu-s vorbe pe tastatură.

Vă rog, să luaţi aminte
Chiar să le şi număraţi,
Nu sunt numai cinci cuvinte
Pentru oameni îngheţaţi.

Aici lacrima răcneşte
Doar de dorul lui fierbinte
Sufletul, aici, iubeşte
Nu's doar şaizeci de cuvinte.

Vă rog, să luaţi aminte
Că iubirea n-a pierit,
Dar, de astăzi înainte
Sufletul mi-am pedepsit.

Şase sute saizeci'ş'cinci
De poeme adevărate
S-au scris cu lacrimi aici,
Zi de zi, noapte de noapte.

Criticii m-au înghioldit,
Că nu se mai poartă rima,
Cititorii m-au lovit
C-aş gândi doar cu inima.

Ceru-a plâns cu lacrimi grele
Când iubirea-a fost departe
Iar, din paginile mele
Nu s-a scris decât o carte.

Nu vă cer să-mi daţi dreptate,
Nu vă cer să mă blamaţi
Doar trăim în libertate,
Puteţi să mă criticaţi!

Eu sunt o învingătoare,
Puteţi râde cât poftiţi,
Iubirea-n mine nu moare
Oricât de tare loviţi!

Comentariile voastre
Sunt doar vorbe de prisos,
N-aţi trăit clipele noastre,
Nu-nţelegeţi ce-i frumos.

Dragostea nu-i joc de glezne
Ce se poate evita,
Uitarea nu vine lesne,
Puteţi lovi cât veţi vrea!

Eu rămân pe culmi muntoase
Cu splendida amintire,
Sute de clipe frumoase
Născute doar din iubire.

Nimeni, pe acest pământ
N-are dreptul să atace
Sentimentul pur şi sfânt
Care doar în suflet zace!

Voi, cei ce nu ştiţi cum doare
Sufletul şi inima,
Loviţi-mă-n continuare,
Cerul mă va alina.

Iubirea nu mi-am ucis-o,
Am lăsat-o să respire,
Pe-aceste pagini am scris-o
Să-i dăruiesc fericire.

Lacrima-mi curge de-a valma,
În zadar vreau să opresc
Inima, sufletul, palma....
Toate strigă, te iubesc!

Glasu-mi rosteşte cuvinte
Care-n suflet mă lovesc,
Vreau să păşesc înainte
Dar, rămân să te iubesc!

-Strop de suflet-

Spun unii că-s demodată
C-aş fi falsă sau absurdă,
Că nu-mi place niciodată
Să-nchid ochii, să fiu surdă...

Spun unii că-s ipocrită,
Că-mi doresc ce nu mai este
Nici în pustiu, că-s rănită,
Şi visez doar o poveste...

Că n-am să găsesc vreodată,
Oricât de enorm doresc
Dragostea adevărată...
Că n-am timp să izbutesc.

C-aş fi simplă, sau firavă,
Că sunt mult prea doritoare
Să sorb aburii din tavă,
Dar vărs doar lacrimi amare.

Spun unii confraţi de-ai mei
Că m-ascund sub garderobă
C-aş avea paşii prea grei,
Mulţi sunt cei ce nu m-aprobă...

Eu vă spun, prieteni dragi,
Amici, fraţi, chiar şi duşmani,
Pe alei cu iz de fragi,
Eu, nu mă hrănesc cu bani.

Sub versul meu fac cauş
Cu iubirea mă îmbrac,
În felul meu jucăuş
Mă colorez ca un rac.

Mă-verzesc ca primăvara,
Mă scald în lacrimi fierbinţi,
Îmi repansez inimioara
Fără a cerşi arginţi.

Nu sunt hohot de splendoare,
Nu sunt ceea ce visaţi,
-Strop de suflet- sunt, sub Soare,
Vă rog să mă criticaţi!

Am mai spus-o, ştiu, odată...
Criticii-au întârziat,
Dar nu sunt abandonată,
Prin iubire-am înviat.

Iubirea mi-a deschis ochii,
Mi i-a ridicat spre stele,
Mă dureau de mult genunchii
De atâtea clipe grele,

Iubirea mi-a redat aripi
M-a purtat pe culmi alpine,
Dreptul de a ciripi
Şi încrederea în mine.

Vă rog, chiar să mă criticaţi!

Mi-au spus atâtea guri vestite
Să nu mai lăcrimez în rime,
Poemele nu-mi sunt morminte
Iar versul, nu din mână vine,

Mi-au spus atâtea minţi ciudate
În versuri să nu mai jelesc,
Să-aştern cuvinte parfumate
Din graiul nostru românesc,

Mi-au spus atâţia cunoscuţi
Că versul meu nu-i poezie,
Că-n zadar ani aşa de mulţi
Am scris, iar totu-i o prostie.

Mi-au spus unii să ies în stradă,
Oriunde... aer să inspir,
Că nimeni n-are timp să vadă
Splendoarea dintr-un trandafir.

Mi-au spus amici şi fraţi mi-au spus
În amănunt să nu pătrund,
Ceru-i doar bleo şi tot mai sus,
Iar eu sub rime mă ascund.

Printre mâini viaţa-aş irosi,
Chiar să pun punct, mi-au spus concret,
Timpul e scurt în orice zi,
Nu-l poţi opri cu vreun decret.

Că aş zbura doar printre vise
Mi-au spus unii confraţi de zor,
Că-n paginile mele scrise
Sunt numai lacrimi prinse-n dor.

Că mă învârt ca-ntr-un ceaun
Lăudându-mă cât iubesc,
I-adevărat, dar cui să-i spun?
Că eu iubind, nu ameţesc.

Că aş cânta iubirea-n van
Când ea de fapt... nu mai există
Nici în prezent, nici peste-un an,
Iar slova mea e mult prea tristă.

Vă rog, prieteni sau străini,
Vă rog, chiar să mă criticaţi!
Dar sufletul acestei mâini
V-aş implora să nu-mi luaţi!

Viaţa ne curge oricum ar fi,
Clipa îmi sorb mai cu nesaţ,
În urmă las patru copii,
Nu doar ceşti uscate cu zaţ.