Am lăcrimat să-nfrâng durerea,
Să sting în lacrimi mii tot chinul,
Am lăcrimat s-ascult tăcerea,
Să şterg de praf pe veci destinul,
Am lăcrimat privind în gol
Să scutur sufletul de lut,
Să culeg perle din nămol
Prin iernile care-au trecut.
Am lăcrimat să-nfrâng suspinul
Să spăl în lacrimi sângerii
Licoarea rece ca veninul,
Să trezesc ochii mei pustii,
Lacrima versului oloagă
Din pagini să o luminez,
Să scot ecoul din pârloagă
Plâng, însă nu abandonez.
Postări
Deznădejdea înseamnă să nu ştii motivele pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să lupţi, spunea odată Albert Camus.
RăspundețiȘtergereAi dreptate. Nămolul vieţii conţine şi perle. Caută, caută şi... le vei găsi, spun şi eu, acum!
Drumul vieţii e ciudat,
RăspundețiȘtergereDe o viaţă am luptat,
Chiar nu voi abandona
Mai ales că dragostea
Şi Dumnezeu sunt cu mine...
Mulţumesc frumos! Cu bine!