Strop de viaţă peste noapte,
Zbor de porumbel albastru
Revenit de prea departe
Străluceşti precum un astru
Dând secundei seci - splendoare,
Beznei - veacuri de lumină,
Lacrimilor - sărbătoare,
Noapte sfântă, noapte plină
N-am cu ce să te aseamăn,
Izvor candid redând viaţă,
Te iubesc fără de seamăn!
Eşti totul în a mea viaţă
Rătăcită-adânc în haos,
Numai tu îmi dai mereu
Zâmbet fără de repaos.
Te iubesc, îngerul meu!
Zbor de porumbel albastru
Revenit de prea departe
Străluceşti precum un astru
Dând secundei seci - splendoare,
Beznei - veacuri de lumină,
Lacrimilor - sărbătoare,
Noapte sfântă, noapte plină
N-am cu ce să te aseamăn,
Izvor candid redând viaţă,
Te iubesc fără de seamăn!
Eşti totul în a mea viaţă
Rătăcită-adânc în haos,
Numai tu îmi dai mereu
Zâmbet fără de repaos.
Te iubesc, îngerul meu!
Dorinţa de iubire te înalţă pe aripi de vers în lumea astrelor, acolo unde ura şi invidia nu îşi vor găsi niciodată locul. Rimele să îţi îndulcească sufletul şi să îţi potolească setea de iubire! Doar aşa, lumea în care te învârţi, îţi va părea altfel.
RăspundețiȘtergereDorul crunt de al său glas
RăspundețiȘtergereSufletul îmi cotropea,
Nu lipsea decât un pas
Fără el... nu concepea
Pleoapa să mi se-odihnească,
Sufletu-mi era lihnit,
Dar iubirea lui cerească
Lacrimile mi-au oprit.