Mă-ntreb şi eu

Mă-ntreb şi eu, de multe ori,
Ce hrană sfântă mi-ai redat,
Ce paşi lăuntrici îmi măsori,
De sufletul mi-ai transformat?
Mă-ntreb şi eu, cum mulţi o fac,
Oare cu ce m-ai cucerit?
Cu ce cuvânt mi-ai pus capac?
Şi stelele mi-ai răsărit.
Mă-ntreb şi eu, în zori de zi,
Privindu-ţi ochii zâmbitori,
Am fost, atunci, doar doi copii
Ce strecurau roua din nori?
Mă-ntreb şi eu, iubite drag,
Cu ce lentile te-am privit
Prin coaja trunchiului de fag
Când primăveri mi-ai zugrăvit?
Mă-ntreb şi eu, iubitul meu
Deşi nu sunt o curioasă,
Eşti darul de la Dumnezeu,
Iar eu o simplă păcătoasă?
Mă-ntreb şi eu, în nopţi pustii,
Când prin gânduri rătăcesc,
De ce te-aştept fără să ştii?
De ce te ştiu şi te iubesc?