Peste vreascuri parfumate
Cu miresme-mbătătoare
Se iveau din miez de noapte
Farduri pline de splendoare,
Le priveam atent şi sigur
Cum prindeau contur agale,
Izbutisem să m-asigur,
Otrăvise din petale
Şi-ncerca să facă paşii
Pe-un covor roşu, pufos
Vorbindu-mi ca îngeraşii,
Cu un har ingenios
De-am crezut că mă înşel.
Timpanul şi-a mea retină
Se-nvârteau în carusel,
Exces de amfetamină
Mi-a trecut prin cap că are
Sau ceva ciudat, ascuns...
Ştiam că-i grădina mare
Dar credeam gazonul tuns,
Poarta o ştiam închisă,
Cheia adânc îngropată...
Dar nu m-am lăsat învinsă,
Deşi n-am făcut armată,
O părere am cerut
De teamă să nu greşesc,
Poate că mi s-a părut,
Şi fără să vreau lovesc
Într-un suflet fără vină,
Fără pic de indolenţă,
Iar eu... cu a mea retină
Nu deduc o aparenţă.
Nu m-am înşelat, se pare
C-am ghicit ce mă aşteaptă,
Nu am nas de vrăjitoare,
Cred c-am fost destul de dreaptă.
Ţine-te la distanţă de orice vrăjitoare!
RăspundețiȘtergereAsigură-ţi bine cheia sufletului şi a casei tale!
Uită-te pe vizor de trei ori, convinge-te, şi numai apoi deschide-ţi poarta sufletului.
Ai suferit destul. Ai, şi tu, dreptul la fericire.
Aşa voi face! Sigur voi deschide ochii! Nu de altceva, dar... paza bună, trece primejdia rea.
RăspundețiȘtergere