Glasul tău viaţă dăruieşte

Mă dor şi stelele pe cer
Şi şoaptele prinse-n amurg,
Mă dor şi clipe de mister
Şi lacrimile ce nu curg...
Mă dor fierbinţi zilele seci
Şi depărtarea mă apasă,
Dor paşii când va fi să pleci
De-abia sosit. Te vreau acasă!
Mă doare iarna asta lungă
Şi primăvara-întârziată
Sufletul n-are timp să plângă
Tu m-ai simţit, încă odată
Cum o făceai şi-n alte zile
Cu al tău glas mi-ai luat dureri,
Mi-ai conturat câteva file
Să am ce-aşterne-n alte seri.
Mi-ai alinat şi-această seară
Pana cu tuş mi-ai încărcat,
Voi avea o noapte uşoară,
Iubire iar mi-ai declarat,
Stelele de-acum mă alină
Glasul tău viaţă le-a donat
Deşi spui că n-ai nicio vină,
Ne vom iubi neîncetat!