-Strop de suflet-

Spun unii că-s demodată
C-aş fi falsă sau absurdă,
Că nu-mi place niciodată
Să-nchid ochii, să fiu surdă...

Spun unii că-s ipocrită,
Că-mi doresc ce nu mai este
Nici în pustiu, că-s rănită,
Şi visez doar o poveste...

Că n-am să găsesc vreodată,
Oricât de enorm doresc
Dragostea adevărată...
Că n-am timp să izbutesc.

C-aş fi simplă, sau firavă,
Că sunt mult prea doritoare
Să sorb aburii din tavă,
Dar vărs doar lacrimi amare.

Spun unii confraţi de-ai mei
Că m-ascund sub garderobă
C-aş avea paşii prea grei,
Mulţi sunt cei ce nu m-aprobă...

Eu vă spun, prieteni dragi,
Amici, fraţi, chiar şi duşmani,
Pe alei cu iz de fragi,
Eu, nu mă hrănesc cu bani.

Sub versul meu fac cauş
Cu iubirea mă îmbrac,
În felul meu jucăuş
Mă colorez ca un rac.

Mă-verzesc ca primăvara,
Mă scald în lacrimi fierbinţi,
Îmi repansez inimioara
Fără a cerşi arginţi.

Nu sunt hohot de splendoare,
Nu sunt ceea ce visaţi,
-Strop de suflet- sunt, sub Soare,
Vă rog să mă criticaţi!

Am mai spus-o, ştiu, odată...
Criticii-au întârziat,
Dar nu sunt abandonată,
Prin iubire-am înviat.

Iubirea mi-a deschis ochii,
Mi i-a ridicat spre stele,
Mă dureau de mult genunchii
De atâtea clipe grele,

Iubirea mi-a redat aripi
M-a purtat pe culmi alpine,
Dreptul de a ciripi
Şi încrederea în mine.