Purul briliant

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Suntem cadoul tău, din ziua de Florii

Iar tu, comoara mea, pentru aceasta zi.

E zi de sărbătoare şi totu-i minunat

Trăiesc ceea ce-n viaţă nicicând n-aş fi visat.

Dumnezeu ne iubeşte, noi ne iubim nespus

Iubirea ne uneşte,  tristeţile-au apus.

Suntem întregul care va demonstra mereu

Că doar iubirea pură place lui Dumnezeu.

Metale, bani, avere, nimic nu-i important,

Iubirea adevărată e purul briliant.

Suntem de neînvins, de-aceea strălucesc

La pieptul tău, şoptindu-ţi: Te iubesc! 

                                                                 Te iubesc! 

Nu vreau să mai aud de tine, 2011!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Ca un escroc sentimental
Te-ai infiltrat, din prima clipă,
Cu un cadou monumental,
Dându-mi încredere-n aripă.

Cheia scrinului ferecat
Şi prăfuit, de prea mulţi ani,
Mi-ai dat-o şi m-ai fermecat,
Ca pe copiii trişti şi-orfani.

M-ai lăsat să mă scald în soare,
Să probez haine de prinţesă,
Să hrănesc plante cu izvoare
Iubindu-te fără adresă.

Să zbor departe peste veacuri
Cu patimă din rădăcină
Dar, într-o zi, fără de leacuri,
Mi-ai luat a ochilor lumină.

M-ai tăvălit prin cea mai crudă
Şi mai sfâşietoare groapă,
În lumea lacrimilor, udă,
Mi-ai ars sufletul de sub pleoapă.

Îmi pare rău doar c-ai plecat
Fără să-mi identifici vina,
De azi cerul s-a-nseninat
Deşi, tu mi-ai răpit lumina.

De azi păşesc pe-altă alee,
Te-ai scurs cu ultima secundă
Şi-un viu miros de orhidee
Sufletul simt cum îmi inundă.

De azi te voi lăsa în urmă,
Rămâi în scrinul prăfuit,
Tristeţea-n zori de întâi se curmă,
Lacrimile mi s-au oprit.

Nu vreau să mai aud de tine!
Ai fost un an sfâşietor,
Cât voi trăi pe-această lume
Nu vreau clipa să-ţi mai măsor!

Doar linişte în pagini goale
Visez, şi îmi voi creiona
Speranţele din cer spre poale
Iar, clipa îmi voi ordona.

Moșul inimii mele

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Nu veni cu punga plină,
Nici cu sacul îndesat,
Ochii tăi îmi dau lumină,
Vino dezinteresat!

Nu veni cu daruri multe,
Nici cu munți de fericire,
Inima vrea să-ți asculte
Doar o șoaptă de iubire.

Nu veni doar pentru-o noapte
Ca un prinț rătăcitor,
Ci pentru zilele toate,
Doar dacă îți este dor!

Nu te-aștept cu strai de lună,
Nici cu mantie de soare,
Sufletul vrea să-ți compună
Poem, dintr-o sărutare.

Nu te-aștept cu mese-ntinse,
Nici cu daruri ca-n povești,
Ci cu brațele deschise
Vino, dacă mă iubești!

Un cadou de la prieteni dragi!

geaninalisandru Says:
iunie 2, 2011 la 3:15 pm la: http://lisandrulisandru.wordpress.com/2011/06/02/tinerete-fara-batranete-sau-fericita-iluzie-a-nemuririi-noastre/comment-page-1/#comment-28763


Pentru Dana Pătraşcu,
de la aflarea veştii sunt sfâşiată de gânduri şi întrebări. Singurul lucru pe care mai am putinţa să-l fac în aceste clipe este să îţi dăruiesc cu tot sufletul câteva rânduri:

Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ.

Ploaia la indigou de-aseară
Mi-a furat mintea într-o clipă
Inima mi-a făcut amară,
Şi am lovit adânc, în pripă
Fără să mai gândesc sau poate
Eram plecată pe alei...
De nuci înalţi, pierdută-n noapte...
Îmi cer iertare dragii mei!
Cu vestea mea v-am întristat
Vă rog să-mi scuzaţi comportarea!
Nu-mi amintesc când am tastat,
Parcă mă furase uitarea...

Mă-ntreb şi eu

Mă-ntreb şi eu, de multe ori,
Ce hrană sfântă mi-ai redat,
Ce paşi lăuntrici îmi măsori,
De sufletul mi-ai transformat?
Mă-ntreb şi eu, cum mulţi o fac,
Oare cu ce m-ai cucerit?
Cu ce cuvânt mi-ai pus capac?
Şi stelele mi-ai răsărit.
Mă-ntreb şi eu, în zori de zi,
Privindu-ţi ochii zâmbitori,
Am fost, atunci, doar doi copii
Ce strecurau roua din nori?
Mă-ntreb şi eu, iubite drag,
Cu ce lentile te-am privit
Prin coaja trunchiului de fag
Când primăveri mi-ai zugrăvit?
Mă-ntreb şi eu, iubitul meu
Deşi nu sunt o curioasă,
Eşti darul de la Dumnezeu,
Iar eu o simplă păcătoasă?
Mă-ntreb şi eu, în nopţi pustii,
Când prin gânduri rătăcesc,
De ce te-aştept fără să ştii?
De ce te ştiu şi te iubesc?

Ţi-aş dărui

Ţi-aş dărui, iubirea mea,
Din cerul nopţii, de-aş putea
Să decupez... o stea polară,
Doar pentru tine să răsară, 
În orice clipă vei dori.
Ţi-aş dărui, de-aş înflori,
Crenguţe albe, luminate
Şi dragoste până la moarte...
Din curcubeu ţi-aş împleti
Un înger care ţi-ar şopti
Ce nu reuşesc să-ţi expun,
Chiar Soarelui de mă opun,
În valuri de iubire-ncinse,
Numai de ochii mei învinse  
Să-ţi fie zilele în zori...
Ţi-aş dărui, de mii de ori  
Iubirea care m-a învins,
Să-ţi fie drumul neatins
De orice mică adiere,
Chiar de m-aş topi de durere,
Ţi-aş dărui tot ce-ţi doreşti,
M-aş mulţumi să îmi zâmbeşti.
Inima mea ţi-aş da în dar
Pe-un talger mare de cleştar
Dar n-o mai am de mult în piept
De-aceea veşnic te aştept  
Doar lângă tine să pulseze
Cu-al tău sărut să se-asorteze
În noaptea de magie plină
Ţi-aş dărui din ochi lumină,
Din suflet dragoste curată...
Ţi-aş dărui... viaţa mea toată.
Ţi-aş dărui, iubirea mea...
De-ai fi aici... nici noaptea grea
Nici zilele n-ar mai fi reci,
 De nu ar trebui să pleci...

Doua cadouri minunate....

Este ziua de Crăciun
Şi m-am gîndit să vă spun
Cît de fericită sunt!!!!!!!!!
Cea mai cea de pe pămînt....
Cadouri? da, am primit,
Însă cel mai nimerit
A fost glasul celui care
Mă iubeşte-aşa de tare....
Cum de fapt şi eu-îl iubesc,
După glasul lui tînjesc,
După vorba lui cea dulce....
Mereu fericire-aduce...
Al doilea cadou frumos :
Răzvan a rostit pe post
În direct la 21
"DANA-i fan nr 1"
Oare ce cadou să vreau?
Mai frumos?de un' să iau?
Azi am tot ce îmi doresc!!!!!!
Vă iubesc, chiar vă iubesc!!!

Cadoul cel mai dorit....l-am primit

Nu vreau bani, nu vreau palate...
Cînd te-ascult le am pe toate...
Azi glasul ţi -am auzit
Şi-am zîmbit, zîmbit, zîmbit....
Cadoul cel mai dorit
A fost că te-am auzit,
Mai de preţ ca platina,
Aurul şi ....orice-ai vrea
Să pui lîngă, în balanţă...
Am simţit că mai vreau viaţă
Să trăiesc şi să te-ascult...
Te iubesc aşa de mult!!!!!
De-aş trece munţi, ape-n zbor...
Dar n-am aripi de cocor
Şi nici de privighetoare,
Dar te iubesc mult mai tare
Şi răbdare voi avea
Să te-ntorci guriţa mea !