Amnezie

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Te-am șters din paginile toate,
Te-am șters chiar și din telefon,
Poate-i mai bine, ai dreptate
S-apăs acum pe un buton,
La secțiunea amnezie,
Instantaneu să te topesc.
De-acum oricare poezie
Va spune: nu te mai doresc!

În lacrimi, dorul tău imens
N-am să-l păstrez, rana-i adâncă
Dar, voi găsi în univers
Iubire pură, pe-altă stâncă.
Floarea de colț va înflori
Și pentru mine-n zori pufoși
Într-un amurg sau zori pustii,
Cu dor de ochii tăi frumoși.