Zbor șoptit

 

De n-ai să poți ajunge-n timp util

iar noaptea peste ochii mei va pune

stele aprinse-n lacrimi de copil

prin iarba crudă, și-am să pot apune,

 

De n-ai să poți interveni cât încă

mai aud pași grăbiți pe caldarâm,

cât mai am cerul rătăcit sub stâncă,

cât dorul n-am avut cum să-ți sfărâm...

 

Cât încă mă mai arde disperarea

de-a te simți aici pentr-o secundă,

cât mai zâmbesc și lăcrimez ca marea,

uitată-n valuri calde, muribundă...

 

De n-ai să poți, mă voi ruga, desigur,

de tot ceea ce-nseamnă Univers,

și-ți voi păstra în suflet, te asigur,

iubirea noastră, scrisă vers cu vers...

 

De n-ai să poți veni, voi înțelege

că-n Carul Mare n-ai mai avut loc,

iar pe cel mic tu nu îl poți alege,

cât încă suntem lacrimă de foc.

Cât încă ne dansează gându-n stele,

la pieptul tău, cât încă mă visez,

și toate, toate lacrimile mele

se-aștern aici... nu am să-și reproșez.

 

Am să te-aștept ca pe o ultimă dorință

care-a uitat să-și mai adune pașii,

să te sărut, să scap de suferință

și-apoi să zbor, șoptit, cu îngerașii.

 

 

 

 

Curând

Când tot şi toate se rezumă
La o frântură de cuvânt,
Restul e doar balon de spumă
Purtat pe adieri de vânt.

Când au fost spuse-atât de multe
Deşi, nu s-a rostit nimic,
Rămâne Cerul să m-asculte,
Convins că te aştept veşnic.

Când din silabă, fac o strofă
Şi din cuvântul tău poem,
Pe catifea nu pune stofă,
Citeşte-mă, în gând te chem.

Când sub privirea ta domneşte
Oceanu-acesta de tristeţe,
Cerul mă-apasă, mă striveşte,
Sufletu' începe să-mi îngheţe.

Când lacrima îmi este frate,
Suspinul hrană-n seri târzii,
Totu-i pustiu când eşti departe
Iar, tu, curând spui c-ai să vii...

Curând însemnă pentru mine
Un veac, un veac şi jumătate
Dar, nu contează, în suspine
Mă-mbrac în fiecare noapte.

Curând voi desluşi minutul
Prin praful aşternut pe nori,
Iubirea v-a topi trecutul,
E singura între valori.

Te-am așteptat

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Te-am așteptat, plângând și-n astă seară
Sub cerul nostru, parfumat cu vise
Să-mi aduci inima, ca pe-o comoară
Să-ți dau în schimb doar paginile scrise.

Te-am așteptat, să ciocnim cupa noastră
După doi ani de cruntă așteptare,
Să-mi aduci un sărut sub bolta-albastră,
Să-ți dau în schimb o clipă de visare.

Te-am așteptat să-mi îmblânzești dorinţa,
Să-mi umpli aşternutul de parfum,
Să-mi iei din suflet toată suferinţa
Dar, te-ai pierdut, pe undeva pe drum.

Am să te-aștept cum fac mereu, iubite
Am să te-aștept să vii și mâine seară
Chiar de-am să rătăcesc printre cuvinte,
Ai fost, vei fii pe veci a mea comoară.

Revizuire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Învăţ să te îndepărtez de mine,
Să te ascund prin amintiri absurde,
Să te iubesc în ziua care vine
Deşi, n-am înţeles încă de unde.

Regret c-am încetat să cred în vise,
Trăindu-mi clipa mai intens, mereu
Şi-am adormit cu braţele deschise
Uitând că fără tine, nu sunt eu.

Învăţ să te dezbrac de diamante,
Să îţi redau chipul real şi rece,
Să-mi biruiesc aducerile-aminte
Ce sufletul încearcă să-mi disece.

Regret c-am încercat să înconjor luna
Cu mii de lacrimi prinse în cascadă,
Deşi, m-a izbit gerul şi furtuna,
Învăţ să nu regret o serenadă.

Scrisoare către Moș Crăciun

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Te-aștept de ani și ani de zile,
Fără daruri extravagante,
Să te privesc după lentile
În ciuda lacrimilor toate.

Printre nămeți de suferință
Și bulgări de suspine reci,
Te-aștept cu aceeași credință
Pragul sufletului, să-mi treci.

Probabil ai venit odată,
Mult înainte de-a mă naște
Și mi-ai lăsat căldura toată
S-o dau celui ce mă cunoaște.

Te-aștept în fiecare iarnă
Lângă un brad împodobit
Dar, sacul timpului răstoarnă
Durerea, ce m-a gârbovit.

În acest an, m-am hotărât
Să-ți trimit o primă scrisoare,
În lacrimă am coborât
Să-ți scriu tot ceea ce mă doare.

Am șters oglinda prăfuită
Să-mi privesc vina de-a dori
Să fiu de Crăciun răsplătită,
Cu ceea ce pot oferi.

Coș fumegând la casă n-am,
Am coșul pieptului deschis
Dar, te aștept să vii pe geam,
Dacă ai timp, te-aștept în vis.

Bun venit!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Ai sosit în miez de iarnă
Ca un brad împodobit,
Cerul a-nceput să cearnă
Rostindu-ți bine-ai venit.

Vraja a-nceput să curgă
Dintr-un cer ascuns sub nori,
Ochii tăi să mă parcurgă
Ca pe un buchet de flori.

Ai sosit ca o meteahnă
Peste care nu pot trece,
Să-mi aduci dulce odihnă
Într-o iarnă mult prea rece.

Să-mi împodobeşti suspinul
Cu sărutul tău divin,
Să-mi îndepărtezi pelinul,
Peste stele să plutim.

Mi-ai adus sfântă iubire,
Darul cel mai minunat,
Nu-i nevoie de safire,
Stelele ne-au cununat.

Anotimpurile iubirii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Te-aștept de ani și ani de zile,
Te-aștept, visele să-mi hrănești,
Printre lalele și zambile
Te aștept, tu încă rătăcești.

Voi fi acolo prinsă-n soartă,
Voi sta de veghe între seri,
Nu are cum să ne despartă
Mugurii ninși în primăveri.

Voi fi acolo, să-ți simt vraja,
Să te dezmierd necontenit,
Eu, valul mării iar, tu, plaja,
Iubire fără de sfârșit.

Voi fi printre copaci bezmetici
Când frunzele-și vor părăsi,
Nu are rost să te justifici,
Oricând iubirea vei găsi.

Te-aștept cu primii fulgi de nea
Să-mi cânți colinde la fereastră,
Împletind în vers dragostea
Și reclădind iubirea noastră.

Spală ploaia tot ce poate?

Spală ploaia tot ce poate?
Spală ploaia tot ce prinde?
Dragoste şi laşitate,
Lacrima ce te cuprinde?

Spală poaia-n nepăsare
Lutul aşternut pe noi?
Poate da ploaia uitare?
Lacrimi pline de noroi... ?
 
Altă noapte-nlăcrimată 
A trecut cu ploi şi frig
Numai că de-această dată
Nu am vrut să te mai strig. 
 
N-am vrut ploaia s-o implor
Să se-oprească vreo secundă,
Din lumina ochilor
Lumea toată o inundă. 
 
Somnul tău paşnic în noapte  
Sufletul simt că-mi desprinde...
Spală ploaia tot ce poate?
Spală ploaia tot ce prinde? 
 
Te-au udat stropii cu vestea
 Ca un fulger... mi se pare?
Eu ţi-am ascultat povestea...
Plătindu-ţi cu "nepăsare",
Cum faci tu de obicei,
Şi-am oprit sufletul ploii
Ce curgea din ochii mei
Peste goliciunea foii.
 
Adevăru-am aşternut
Am vrut să văd cât îţi pasă,
Deşi nu ai priceput...
Nici nu am ieşit din casă
Să-mi iau strop de libertate,
Iubirea mea nu se vinde.
Spală ploaia tot ce poate?
Spală ploaia tot ce prinde?