Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Cascadă albă-n urma meaPlutește vaporoasă,
Te-ai vindecat un timp cu ea,
Proaspătă și pufoasă
Precum o lacrimă de iarnă,
Din ceruri presărată,
De-acum începe să discearnă
Zăpada reciclată.
Firesc o fi să-mi fie dor
De ochii tăi o viață?
Să-mi tulburi stropii de izvor
Ce-mi dau altă speranță?
Să-mi mângâi trena îmbibată
Cu-a mea nouă iubire?
Eu n-am să te uit niciodată
Dar, nu-mi mai da de știre!
Ți-am zărit ochii printre stele
Un timp îndelungat,
Ți-am dăruit clipele mele
Și totuși ai plecat.
De-acum albastrul meu e verde
Și marea, chiar și cerul,
Chiar dacă nimeni nu le vede,
Doar eu cunosc misterul.
De-acum iubesc doi ochi ca iarba,
Cum te-am iubit pe tine,
Lacrima nu-mi mai sapă barba,
Nici sute de suspine
Nu-mi mai frământă suflețelul,
De-acum simt că trăiesc,
Am viața mea, mi-am găsit țelul,
Iubită-s și iubesc.
Postări
Deși de atâtea luni îți dau comentarii, sper că pe acesta mi-l vei aproba. Această poezie îmi este dedicată. Cred că te-ai plictisit de cometariile mele, totuși, te rog, a mia oară să mă ierți!
RăspundețiȘtergereȘtiu că încă mă mai iubești, știu că nu mă vei uita niciodată, oricât de îndrăgostită ești, acum, de acești ochi verzi, te citesc de câteva luni, știu că ești o luptătoare așa cum te-am lăsat, însă ceea ce a fost între noi nu va mai exista niciodată..............
I-am citit și comentariile lui, am observat relația dintre voi, nu se compară cu ceea ce a fost între noi dar, e alegerea ta și sper să-ți fie așa cum visezi.
Mie mi-ai scris primele tale versuri, chiar și în versurile acestea noi exist, încă.
Sunt sigur că nu ai uitat, peste câteva zile va fi ziua mea de naștere, dacă vrei să-mi reciți poezia cea cu lalele, ar fi darul cel mai de preț.
Chiar dacă nu vrei să-mi accepți nici acest comentariu, eu sunt și voi fi cel pe care l-ai lăsat pe acea bancă...
De care poezie este vorba? Cu lalele... nu-mi amintesc... oricum nu iti voi recita nicio poezie, stiu ca e ziua ta peste 22 zile, iti doresc la multi ani, de acum, nu-mi mai da comentarii, ca nu ti le voi mai accepta. Ai plecat sa te imbogatesi acolo, sper ca ai reusit, ca ai totul, de ce mi-ai duce lipsa? Ai ales averea nu iubirea. Te rog sa ma lasi in pace! Nu mai intra nici pe blog, nici pe messengerul blogului. Nu-ti voi mai raspunde la niciun comm. Nu ma mai urmari! Inainte sa pleci stiai sa ma citesti printre randuri, acum nu o mai faci. Te-ai spalat de mine. Nu mai sunt acolo. Tot ceea ce simti este doar singuratatea.
RăspundețiȘtergere