Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Închizând la gură sacul,
Toamna s-a cam depărtat,
Gerul și-a început atacul,
Eu, dorul, ți-am adoptat.
Nicio teamă nu-l încearcă,
S-a cuibărit așa bine,
Orice-aș face, nu debarcă,
Doamne, ce dor mi-e de tine!
Aș ruga stelele-n ceruri
Drumul să ți-l lumineze,
Lacrimi așternute-n versuri
Să mi se mai estompeze.
În fereastră, vântul bate
Ca și dorul tău în piept,
Fără ambiguitate
Îți promit c-am să te-aștept.
Mormane de frunze zac
Așteptând plapuma rece.
Din amintiri azi îmi fac
Salbă, să mă vindece.
Postări
Frumos! Doar un suflet indragostit poate descifra profunzimea acestor versuri. Iti doresc sa nu ai parte de deziluzii! Mosii lui Decembrie sa fie draguti si cu tine!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet! Sa v-auda Dumnezeu!
RăspundețiȘtergereMosule, tanar esti! Vino, ca sa ma vrajesti,
RăspundețiȘtergereImpreuna sa plutim, intr-o lume de povesti!
Va veni, sigur va veni!
RăspundețiȘtergereFii binecuvantata , draga mea Dana !!!
RăspundețiȘtergereGândurile noastre bune la sfârşit de săptămână, Dana. Multă linişte în suflet şi spor la scris!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos, Cristian! Weekend placut si voua!
RăspundețiȘtergere