Scrisoare către Moș Crăciun

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Te-aștept de ani și ani de zile,
Fără daruri extravagante,
Să te privesc după lentile
În ciuda lacrimilor toate.

Printre nămeți de suferință
Și bulgări de suspine reci,
Te-aștept cu aceeași credință
Pragul sufletului, să-mi treci.

Probabil ai venit odată,
Mult înainte de-a mă naște
Și mi-ai lăsat căldura toată
S-o dau celui ce mă cunoaște.

Te-aștept în fiecare iarnă
Lângă un brad împodobit
Dar, sacul timpului răstoarnă
Durerea, ce m-a gârbovit.

În acest an, m-am hotărât
Să-ți trimit o primă scrisoare,
În lacrimă am coborât
Să-ți scriu tot ceea ce mă doare.

Am șters oglinda prăfuită
Să-mi privesc vina de-a dori
Să fiu de Crăciun răsplătită,
Cu ceea ce pot oferi.

Coș fumegând la casă n-am,
Am coșul pieptului deschis
Dar, te aștept să vii pe geam,
Dacă ai timp, te-aștept în vis.

Bun venit!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Ai sosit în miez de iarnă
Ca un brad împodobit,
Cerul a-nceput să cearnă
Rostindu-ți bine-ai venit.

Vraja a-nceput să curgă
Dintr-un cer ascuns sub nori,
Ochii tăi să mă parcurgă
Ca pe un buchet de flori.

Ai sosit ca o meteahnă
Peste care nu pot trece,
Să-mi aduci dulce odihnă
Într-o iarnă mult prea rece.

Să-mi împodobeşti suspinul
Cu sărutul tău divin,
Să-mi îndepărtezi pelinul,
Peste stele să plutim.

Mi-ai adus sfântă iubire,
Darul cel mai minunat,
Nu-i nevoie de safire,
Stelele ne-au cununat.