Încă iubesc

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Îmbrăcată-n straie grele
Mi-a bătut la ușă, viața,
Printre crengi și rămurele,
Să-mi reclădească speranța.

Că-mi va reda, mi-a promis,
Ceea ce n-am întâlnit
Nici în cel mai visat vis
Dar, există, negreșit.

Mi-a spus că lacrima-mi șterge,
De voi deveni un vid,
Voi zbura-n timp ce voi merge,
Fără să întâmpin vreun zid.

Mi-a reamintit că-n ceață
Mi-am pierdut de-atâtea ori
Ultimul gram de speranță
Bazat pe-ale mele flori.

Mi-a reamintit că-n lupta
Fără arme, am abdicat
Deși, am primit insulta,
Cerul n-am abandonat.

C-am lăsat în urmă vise
Învelite-n poleială,
Cu brațele ei deschise
Îmi va oferi vrăjeală.

Par plăpândă și firavă,
Am un suflet de poet
Dar, nu vreau să beau otravă
Din niciun potir perfect.

Par plăpândă și novice,
Cu vis, încă, mă hrănesc
Dar, nu sunt vidul propice
Fiindcă eu, încă iubesc.

Chiar de sufăr peste poate
Și vărs lacrimi în zadar,
Vor veni zori într-o noapte
Și-i voi oferi în dar.