Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Te-am șters din paginile toate,
Te-am șters chiar și din telefon,
Poate-i mai bine, ai dreptate
S-apăs acum pe un buton,
La secțiunea amnezie,
Instantaneu să te topesc.
De-acum oricare poezie
Va spune: nu te mai doresc!
În lacrimi, dorul tău imens
N-am să-l păstrez, rana-i adâncă
Dar, voi găsi în univers
Iubire pură, pe-altă stâncă.
Floarea de colț va înflori
Și pentru mine-n zori pufoși
Într-un amurg sau zori pustii,
Cu dor de ochii tăi frumoși.
Te-am șters chiar și din telefon,
Poate-i mai bine, ai dreptate
S-apăs acum pe un buton,
La secțiunea amnezie,
Instantaneu să te topesc.
De-acum oricare poezie
Va spune: nu te mai doresc!
În lacrimi, dorul tău imens
N-am să-l păstrez, rana-i adâncă
Dar, voi găsi în univers
Iubire pură, pe-altă stâncă.
Floarea de colț va înflori
Și pentru mine-n zori pufoși
Într-un amurg sau zori pustii,
Cu dor de ochii tăi frumoși.
Postări
Iarna e lunga, tristetea-i adanca, cand mai creste floarea pe stanca?
RăspundețiȘtergereSa ai parte de multe bucurii!
Iubire este-n univers, scaldata in trudit vers. Nu te lasa in amnezie, alinta-ne cu-o poezie!
Sa ai sarbatori fericite!
Floarea sufletului meu
RăspundețiȘtergereCreşte la bine, la greu,
Pe-orice stâncă s-ar afla,
Va creşte, cu lacrima
Sau cu dragoste reală
Impletită cu migală.
Iubirea de nu-i udată,
Nu va creşte niciodată.
Iar, in viată, orice floare
Dacă nu are culoare,
Degeaba îşi dă silinţa,
Nu alină suferinţa
Niciunui nevăzător...
Oricare alt muritor
Alege lutul din stancă.
Iubirea mea-i prea adancă,
Flacăra ei deja doare
Fiindcă nu are culoare.