Păstrând numai dorul tău

Cât de mult iubeam în tine
Tot ce poate fi mai rău,
Lacrimile mele fine...
Doar mila lui Dumnezeu
M-a ţinut pe-alei cu soare,
Să n-ajung cum e mai greu,
Fără mâini, fără picioare,
Am păstrat doar dorul tău.

Doamne!!! Toţi spuneau că viaţa
E prea scurtă s-o ignor,
Că-ţi dau ţie dimineaţa
Vieţii şi mă scurg de dor...

Toţi spuneau că-n astă lume
Îmi pot creşte chiar şi-n zbor
Aripi care să mă îndrume,
Să nu curg ca un izvor.

Doamne!!! Cum să-mi spăl durerea?
În ce ape să-mi clătesc
Ochii, lacrima, tăcerea,
Nevoia să te privesc?

Cum să dau cruda dreptate
Celor care-au încercat
Să-mi spună că eşti o noapte
Când, tu m-ai purificat...!?!

Tu m-ai învăţat ce înseamnă
Dorul aprig, dorul crud...
Lumea asta... mă condamnă!
Doar lăcrimând nu-i aud.

Am pansat cu gingăşie
Toate rănile, pe rând...
Dar iubirea pe hârtie
Îmi striveşte gând cu gând.

Mă zbat de prea multe zile
Să îţi înţeleg plecarea,
Sute de lacrimi pe file
Mi-au distrus ochii şi zarea.

Târziu am întors privirea
După vise fără perne,
N-am să-ţi mai pot da iubirea
Fiindcă nu te pot discerne.

Numai vreau să ating jarul,
Nu-mi mai eşti umbră de mult,
Am îndepărtat coşmarul
N-are rost să te ascult.

Rătăcesc târziu în noapte
Prin păduri cu rugi de mure,
Somnu-i dus mult prea departe,
Prea departe să mă fure.

Lacrimile curg o oră,
Poate-o oră şi ceva.
Lumea asta-i incoloră,
Rece, putredă şi rea.

Plec în lumea-n care cerul
Poartă doar senin cu stele,
Unde n-are loc misterul
Lacrimilor mele grele.

Cât de mult iubeam în tine
Tot ceea ce-aş fi dorit...
Lacrimile mele fine
Le-ai ignorat şi-au pierit.
M-am ţinut de-alei cu soare
Să n-ajung cum e mai greu,
Fără mâini, fără picioare,
Păstrând numai dorul tău.

Scrisoare pentru Moş Crăciun

 

 

Moşule, de s-ar putea
Să-mi aduci, chiar de Crăciun,
Când îngheaţă Dunărea,
Te-aş ruga...un an mai bun!

Să-mi aduci, la poartă, Steaua,
Colindată până-n zori,
Să-mi aşterni pe tâmple neaua
Şi-n suflet, numai fiori.

Să-mi aduci miros de brad,
Aromă de cozonac,
Foc în sobă, ca în iad
Şi-o cafea dar, cu caimac.

Moşule, bătrân şi harnic,
Dup-un an atât de greu,
Nu m-aştept să fii prea darnic
Dar, eşti în sufletul meu.

Te aştept de-o viaţă-ntreagă
Ca orice copil poznaş,
Rătăcita-i prin desagă
Un zâmbet de îngeraş?

Să-mi aduci, în sacul tău,
Multă pace, sănătate,
Pentru tot poporul meu,
Ce suspină-n libertate.

Şi... mai am o rugăminte,
Dacă-n sac vei avea loc,
Ştii bine c-am fost cuminte,
Adu-mi un strop de noroc!

 

 

Scrisoare către Moș Crăciun

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Te-aștept de ani și ani de zile,
Fără daruri extravagante,
Să te privesc după lentile
În ciuda lacrimilor toate.

Printre nămeți de suferință
Și bulgări de suspine reci,
Te-aștept cu aceeași credință
Pragul sufletului, să-mi treci.

Probabil ai venit odată,
Mult înainte de-a mă naște
Și mi-ai lăsat căldura toată
S-o dau celui ce mă cunoaște.

Te-aștept în fiecare iarnă
Lângă un brad împodobit
Dar, sacul timpului răstoarnă
Durerea, ce m-a gârbovit.

În acest an, m-am hotărât
Să-ți trimit o primă scrisoare,
În lacrimă am coborât
Să-ți scriu tot ceea ce mă doare.

Am șters oglinda prăfuită
Să-mi privesc vina de-a dori
Să fiu de Crăciun răsplătită,
Cu ceea ce pot oferi.

Coș fumegând la casă n-am,
Am coșul pieptului deschis
Dar, te aștept să vii pe geam,
Dacă ai timp, te-aștept în vis.