Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Domnești ca un lichid în mine,
Din gene, neîncetat te scurg,
Dorindu-mi doar să-ți fie bine.
Dar, mă topesc într-un amurg.
Cu vorbe dulci te-aș dezmierda,
Însă, din piept nu te pot scoate,
Inima mea ți-aș acorda
Dar, e la tine, prea departe.
Și-mi este greu, îmi este dor,
Fără de inima, doar trup
Sunt doar un fir de muritor
Și-aș vrea din mine să te rup.
Să-ți sărut șoaptele și glasul,
Să-ți împletesc iubirea pură
Să fii cu mine la tot pasul
Și în oricare conjunctură.
Aș vrea să nu te mai visez,
Să mă alint la pieptul tău,
Nu vreau să mă mai resemnez,
Mi-e dor de tine, leul meu!
Postări
Imi plac foarte mult poeziile dumneavoastra, ma ung pe suflet, va multumesc frumos, continuati sa scieti o faceti foarte bine !
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos, Maria! Sarbatori fericite!
RăspundețiȘtergere