să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea

 

 

 

ce-ai putea pune în secundă
cu stângăcia cuvenită?
visul încearcă să pătrundă
singura frunză ruginită
ce-a mai rămas pe creanga mea...
se stinge-n palmă dragostea...
s-a desluşit o nouă cale
prin ceaţa vremurilor reci
m-agăţ de ea... dar curg la vale,
vreau şi... nu vreau deloc să pleci.

simt că mă-aduni în orice clipă
la pieptul tău, îmi frângi voinţă,
îmi pui pe inimă aripă
smulgându-mă din suferinţă.
îmi pui în suflet dragostea
să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea...
să strălucesc sub norii groşi,
luând din ochii tăi culoare,
să mă aduni în zori frumoşi
să mă transformi în nopţi cu soare.

N-ai observat răsăritul?

Ai observat, de dimineaţă,
Când soarele a răsărit,
Sărutul zorilor pe faţă?
Eu l-am trimis, nu l-ai simţit?

Nici peste zi n-ai prins din raza
Soarelui ce ne-a guvernat?
De-abia acum savurezi oaza
De linişte şi de păcat?

De-abia acum când luna ninge
Săruturi albe peste noi,
Observi cum roua te învinge
Deşi aveai sufletul sloi?

N-ai observat că-n palma stângă
Ţi-am trimis un sărut infim,
Când luna a-nceput să plângă
De fericire că iubim?

Pe trupul tău, rănit de toate
Relele ce le-ai îndurat
Nu ai simţit, întreaga noapte
Cum te sărut, neîncetat?

Nu ai văzut că vin, cu zorii
Pe pernă, să ţi-i împletesc?
Sub mângâierile viorii,
Iubirea mea să-ţi dăruiesc.

Zeiţa ce-ţi aşterne vers

 

 

 

Visez cum te caut şi-ades rătăcesc
prin codru de vise, stingher,
în noaptea mai albă ca luna, râvnesc
la stele înşirate pe cer.

Visez cum mă cauţi prin lan de dureri,
prin lacrimi vărsate de chin,
îmi pui alinare pe ziua de ieri
şi-mi cerni stele-n palmă şi flori pe destin.

Visez căutarea pe-un drum rătăcit,
trăgând după ea mii de stele,
răcnesc fericirea că te-am întâlnit
să-mpart toate clipele grele.

Trăiesc pentru seara când vei reveni,
şiraguri de stele eterne
să-mi atârni la gât şi voi deveni
zeiţa ce versuri ţi-aşterne.

 

 

 

 

În palma ta

 

 

Ia-mă-n palma ta o noapte,
Pune-mi stelele pe tâmple
Visele mele răscoapte
În zori să mi se întâmple.

Pune-mi numai o privire
În suflet, să mă ridice,
Frânte aripi să-mi deşire,
Să zbor, plină de alice.

Pune-mi glasul tău sub coală
Să-mpletesc un colţ de cer
Fără nicio bănuială,
Fără niciun grănicer.

Sub pernă, să pot dormi,
Mi-ar fi de ajuns o geană,
Stelele ar aţipi
Mângâiate pe sprânceană.

Fără trudă, aş putea
Sufletul să-mi odihnesc,
Topindu-mă-n palma ta,
Pe tărâmul îngeresc.

 

 

 

Pentru un bănuţ

Am fost odată într-o bancă

Să-mi plătesc viaţa cu monezi,

M-a privit ca pe-o sărăntoacă,

O doamnă fină, cu ochi verzi.

Un pumn de bani, cât o bancnotă
I-am dat, ea m-a privit ciudat
Parcă citea o anecdotă
Cu gust de lacrimă, sărat.

Azi, am găsit un ban pe stradă,

Aruncat poate de-o cucoană
În noaptea ce nu vrea să vadă
Cum se iubeşte fără hrană.

Sau poate i-a scăpat din mână
Unei minore parfumate,
Doar e sfârşit de săptămână
Şi trăim toţi în libertate.

L-am ridicat, fără ruşine
L-am strâns în palma mea fierbinte,
Stelele poate-au râs de mine
Dar eu, am păşit înainte.

Un ban, mic, fără importanţă,

Căzut în noapte pe trotuar,

Viaţa lui n-a luat vacanţă,

L-am încălzit, în buzunar.

L-am strâns în palmă cu putere

De parcă ar fii fost comoară,

Poate chiar e, poate-i avere

Sau plata lacrimii, amară.

Poate-a fost călcat în picioare

De sute, mii de călători,

L-am salvat, rămânând datoare

Să-mi expun gestul, de cu zori.

Nu cred că-n mintea mea, avară,

Stătea întins gândul că eu,

Pot fii, pentru întâi-a oară,

Pentru-n bănuţ, mic Dumnezeu.

L-am strâns în palma mea cea dreaptă

Să-mi dea puterea-i de... metal.

E vineri, viaţa nu m-asteaptă,

E vineri, trece ca un val.

Verdele tău

E-aşa de bine-n palma ta,
E-aşa de cald şi de pufos,
Parcă-s pe-o aripă de stea
Sub cerul blând şi luminos.

Verdele tău îmi dă splendoare,
La al tău piept mă odihnesc,
Nicio secundă nu mă doare
Din ziua-n care-n te iubesc.

E-aşa de colorat şi clar
Simt că plutesc cu tot cu vers,
Că numai trăiesc în zadar,
Am ţelul meu în univers.

Verdele tău îmi da putere
Tot ce-i mai greu să depășesc,
Să uit de spini şi de durere
Din clipa-n care te iubesc!

Ploaie de vară

Pe visele neîmplinite
Aş pune freamăt de izbândă,
Să-ţi fiu în suflet şi în minte
Ploaie de vară, dulce, blândă.

Pe curcubeu aş pune viaţă,
Să te îmbrăţişez mereu
Ca soarele de dimineaţă,
Să-ţi apăr clipele de greu.

Pe noaptea albă, zbuciumată
Aş pune linişte şi pace
Şi te-aş iubi cum niciodată
N-ai fi crezut că o pot face.

Pe patul nopţilor albastre
Aş pune lacrimă de stea,
În clipele iubirii noastre
Să mă topesc în palma ta.

Pe lacrimă ţi-aş pune miere
Şi triluri de privighetoare
Să-ţi alung clipa de durere
Numai cu o îmbrăţişare.

Petală plutitoare

Sunt o petală rătăcită
În palma ta, de fericire,
Renasc în lumea împietrită
Și-mi scald ființa în iubire.

Sunt petala-înmiresmată
Cu-a ta iubire, neumbrită
De nicio ploaie camuflată,
De nicio boare otrăvită.

Sunt o petală plutitoare
Pe-oceanul dragostei imens
Ce mi-l așteri, ducând în zare
Iubirea picurată-n vers.

Sunt petală alcătuită
Din iubire adevărată,
Din sufletul tău pornită,
În viaţa mea picurată.

Vibrații

Astrele mă preocupă
Cu jocul lor asimetric,
După ce-am băut o cupă
De lumină, pe întuneric.

Mă răsfrâng pe geana Lunii
Punând semnul sub copertă
Și-n mijlocul săptămânii
Scot durerea la ofertă.

Dau secundele uitării,
Liniștind ape-nspumate
Ce mi-au smuls gardul tăcerii
Cu strigăte disperate.

Întind mâna spre himere
Cerșind un cuvânt mahmur,
Printre clipe austere,
Aripii să-i dau contur.

Răstorn ceru-n palma stângă,
Cu dreapta sfios mă-nchin,
Aștern, sperând să v-atingă
În suflet, darul divin.

Luna feliată

Am tăiat din Luna plină
O felie jumătate
Şi-am lăsat fără tulpină
Visele de peste noapte.

Tu le-ai îmbrăcat în zale
Să nu-şi piardă densitatea
Iar pe paginile goale
Să-şi clădească libertatea.

Au strălucit cu sfială
Şi tăcerea din privire,
Fără urme de-îndoială
Le-ai parfumat cu iubire.

Ai luat Luna în palmă
Picurându-i la ureche,
Cu-a ta voce mult prea calmă,
Dragostea fără pereche.

Mângâierea ta fierbinte
A topit realitatea
Ce-înghețase-n a mea minte,
Stopând continuitatea.

Şi-a prins aripi peste vise,
Peste Luna faliată,
Mi-ai redat stelele-aprinse
Redecorând noaptea toată.




Dedicată îndrăgostitei mele prietene, Sabina...

Eu te iubesc!

Ce mult aş da să pot rosti că te-am uitat!
Ce mult aş vrea să pot şopti: nu te-am visat!
Cât mi-aş dori să te alung în depărtări!
Prin noaptea grea, să trec mai iute până-n zori.
Să te înec în zeci de lacrimi şi-n suspin,
Să-mi amintesc de tine doar ca de un spin,
Să uit c-ai fost un trandafir catifelat,
Să-mi spun că eşti un vis..., n-ai existat.
Nici măcar paşii să nu-mi amintesc...
Dar aş minţii, n-ar fi corect... eu te iubesc!

Ce mult aş da visul pierdut să-mi retuşez
Să-ţi uit parfumul, să nu mă-ntristez,
Să nu te port cu mine-n suflet zi de zi
Să redescopăr bucuria de-a zâmbi.
Să-mi regăsesc pacea la al tău piept,
Ce mult aş da să fii aici, să nu te-aştept!
Să ne ascundem de necazuri şi dureri
În vraja ploii oglindită-n primăveri,
Să îmi aşterni în palmă praf ceresc...
Ce mult aş da să te aud... eu te iubesc!

Ochii tăi de-un verde crud

Ai apărut pe-această lume
Să-mi dai tot ce-aveai mai curat,
De nicăieri, aș putea spune
M-ai vrăjit când m-ai sărutat,
M-ai legănat cu-al tău sărut
Și stelele le-ai revărsat
Din miez de noapte-n așternut
Cu-al tău sărut la noi în pat.
Privindu-ți ochii neîncetat,
Pluteam spre Luna ce părea,
Pletele când ți-am dezmierdat,
Că-a coborât în palma mea
Sărutul divin să-l privească,
Pe chipul nostru visător,
Argintul ei să își golească
Și-apoi... condusă de un nor
Să se întoarcă printre stele,
Ca ochii tăi să lumineze,
Să le picteze-n acuarele,
Și-un verde-crud lin să așeze
Peste o lume de culoare,
Peste o lume de povești
Plină doar cu-a ta sărutare,
Cu-ai tăi ochi verzi ce mă vrăjesti.

"Nu te grăbi"

Priveam aseară-într-un târziu,
Priveam... în gol... nici nu mai ştiu
La ce priveam, însă, ştiu bine
De fapt...că mă gândeam la tine.
Şi îmi doream atât de mult
Doar o secundă să te-ascult,
Să te privesc, să te ating,
Dorul ce-l aprig să mi-l sting
Doar cu-o privire aruncată
În ochii tăi, însă curată
Şi limpede cum e oricând.
Priveam în gol, cu tine-n gând
Şi mă gândeam... când vei veni
Ce mi-am propus, voi reuşi?
Voi reuşi să nu vibrez?
De n-am să pot...cum să-ncetez?
Cum voi putea...să nu-ţi spun oare
Că tu eşti raza mea de soare,
Când ochii mei...şi gura mea
Şi palmele-ţi spun...altceva.
Cum voi putea, să mă abţin,
Să-ţi dau iubire mai puţin?
Doar pentru-a nu te sufoca,
Cînd ard mai rău ca flacăra?
Deşi ţi-am spus "nu te grăbi"...
Nicicând, în suflet, nu vei şti
În clipa-aceea ce-am simţit,
Dar...am oftat... şi...le-am rostit.

Am prins încredere-n mine

Ieri a fost o zi prea crudă,
Azi, lumea a prins culoare.
Oare iubirea inundă
Cu-o mireasmă-mbătătoare?
Ieri, aş fi vrut să dispar
Ca un fulg de nea-ntr-o palmă,
Dup'-atâta gust amar,
Să transform, totu-ntr-o dramă.
Azi, viaţa s-a luminat
În jurul meu, tot dansează...
Adevăru'-a triumfat
Şi sufletul îmi valsează,
Am prins încredere-n mine
Deşi, nu aş fi crezut
Niciodată în "mai bine".
Dar, de-acum... a dispărut
Toată negura cea densă.
Curcubeul vieţii mele
M-a cuprins...ca o aversă
De ploaie, ploaie de stele.
Printre ele-am să păşesc,
Cu sufletul liniștit,
Dragoste-am să dăruiesc
De astăzi la infinit...