M-am trezit în tren din mers.
Nici nu ştiu cum s-a-ntâmplat,
veşnic scufundată-n vers,
lacrimi, suspin şi oftat...
M-am trezit trăindu-mi viaţa,
cum nu aş fi îndrăznit
să visez, nici dimineaţa
când soarele-a răsărit...
M-am trezit iubind iubirea
ce mă-nvăluia tip-til,
îmbrăţişând fericirea
de-a zbura... ca un copil.
M-am trezit în zori cu tine
în gând, suflet, vis şi casă,
dintre stele cristaline
mi-ai pus inima pe masă.
M-am trezit că am tot cerul
şi pământul într-o zi,
am descoperit misterul,
norocul de-a te iubi.
Postări
