Însetare

 

 

Mi-e sete de cupa izbânzii depline,
De stele-mpletite împreună,
Mi-e sete iubire, mi-e sete de tine,
Mi-e dor să mă scoţi din furtună!

Îmi e aşa sete de-o cupă de vis
Încât mii de flăcări se sting
Pe cerul mai verde decât e descris...,
Îmi e aşa dor să te-ating!

O trenă greoaie de frunză fierbinte
M-azvârle în ghearele ceţii,
Îmi e dor de tine, ca de-o rugăminte
Ce poartă aroma blândeţii.

Reîmprospătăm iubirea

 

În noaptea asta prindem luna

În palme, să-i slăvim splendoarea,

Să-i împletim cu vers cununa

Din flori de crin să-i dăm culoarea.

În noaptea asta punem stele 

La încolţit, să dăinuiască

De-a pururi în clipele mele

Privirea-ţi blândă, îngerească.

În noaptea asta strângem bolta

Sub aripile noastre pure,

Doar toamna se-adună recolta

Stol de iubire să îndure.

În noaptea asta capturăm

Pentru vecie, fericirea,

În lacrimi albe o scăldăm

Să reîmprospătăm iubirea.

 

 În noaptea asta, zborul nostru

Va lăsa urme-n univers,

Vom pune dorului căpăstru 

Şi-l vom topi-ntr-un singur vers.