Promisiune în zori de vis

Amestec lacrima cu tine 

 zâmbete să-mi pictezi pe chip,

mă înfior, nu mă retine

nimic, nimic, pot chiar să ţip...

Să-mi pun în ordine surâsul,

suspinul să-l desfac în două,

îndepărtez de mine plânsul

clădindu-mi altă lume, nouă...

Cu stelele ce stau la pândă
amestec lacrimile toate,
le simt cum vin, cum mă inundă,
se face noapte, altă noapte...

Am văzut zorii şi-am crezut
că mă aşteaptă şi pe mine
să urc în tren, dar am căzut
în apa tulbure ce vine...

Dă-mi mâna şi sărutul tău,
să clădim alte lumi de vis
strânge-mă la piept, dragul meu,
le pot avea, doar ai promis!

Blestem sub razele de soare

Când ai plecat, în zori, mi-ai pus pe suflet
Sărutul dulce, jaru-înfierbântat,
Blestem şi chin de lacrimi fără umblet
Din cerul nostru, verde-înstelat.

M-ai blestemat să nu-mi arunc privirea
Spre nicio altă umbră trecătoare,
Doar ţie-n veci să îţi păstrez iubirea
Neîntinată, lacrimă de floare.

M-au judecat atâtea guri întoarse,
Atâţia ochii mi-au pus în spate... multe
Dar, lacrimile mele pot fi stoarse
Doar de-ai tăi ochi ce ştiu să mă asculte.

Când ai plecat, în zori, mi-ai spus: "Iubire,
Mă voi întoarce de mă vei păstra
La pieptul tău şi-n gram de fericire,
Stelele noastre le vei orchestra".

Am împletit cum am ştiut mai bine
Gânduri firave pentru clipe reci
Din care, să tot guşti de dor de mine,
Să te întorci, pe veci să numai pleci!

Să fim blestem sub razele de soare,
Să fim iubirea fără de hotar,
Să ne iubim şi să-ţi rămân datoare
Cinci vieţi de dragoste să-ţi dau în dar.

Ne vom iubi cu siguranţă

E drumul lung şi fără milă
Viaţa curge doar cum vrea ea,
Iubirea noastră nu-i labilă,
Oricât de multe-am înfrunta,
Ne vom iubi în continuare,
Ne vom iubi poate mai mult
Chiar dacă eşti la depărtare
Mi-e de-ajuns glasul să-ţi ascult.
Să-ţi promit că şi-n altă viaţă,
De Dumnezeu va vrea să-mi dea
Te voi iubi cu siguranţă,
Te voi iubi, iubirea mea!

Azi...trebui sa fiu cuminte

Azi...trebui să fiu cuminte...
Cum s-o fac? te-aş întreba...
Să te scot din a mea minte?
Dar... eşti în inima mea!
"Să fi cuminte!" mi-ai spus
Aşa ca în... zori de zi...
"Am să-ncerc" ţi-am şi răspuns
Poate...de nu te-aş iubi...
Aş fi cuminte mereu
Dar aşa... nu pot promite,
Martor mi-este Dumnezeu
Că-mi eşti în suflet şi-n minte
Oricât ai fi de departe
Pe oriunde-ai colinda
Te-aştept să zburăm pe Marte
Doar pe tine, nu uita!

Cuvantul magic

Oare de ce, iubirea mea
Uneori viața-i așa grea?
Și dintr-o data strălucește?
De ce iubirea ne-înflorește?



Oare de ce pe-aceasta lume
Doar lângă tine mai pot spune
Cuvântul magic "te iubesc"?
Oare acum de ce zâmbesc?