Să ne iubim la margine de lume

 

 

Te-aş tortura la margine de lume
să nu ne vadă niciun spic de grâu,
să mă iubeşti când vor să mă consume
ploile picăturilor de râu...

Te-aş tortura cu şoapte de iubire,
cu sărutări şi mângâieri divine,
te-aş tortura chiar de-ar fi să te mire
ce multe stele strălucesc cu mine.

Te-aş tortura ca pe un bob de rouă
câştigat după nopţi caniculare,
te-aş mângâia cu palmele-amândouă,
ca pe un strop de dor născut din soare.

M-aş pedepsi că n-am ştiut a pune
ploilor reci, miraculosul frâu
şi-am rătăcit o viaţă, fără nume
să te iubesc la margine de râu.

 

 

 

N-ai observat răsăritul?

Ai observat, de dimineaţă,
Când soarele a răsărit,
Sărutul zorilor pe faţă?
Eu l-am trimis, nu l-ai simţit?

Nici peste zi n-ai prins din raza
Soarelui ce ne-a guvernat?
De-abia acum savurezi oaza
De linişte şi de păcat?

De-abia acum când luna ninge
Săruturi albe peste noi,
Observi cum roua te învinge
Deşi aveai sufletul sloi?

N-ai observat că-n palma stângă
Ţi-am trimis un sărut infim,
Când luna a-nceput să plângă
De fericire că iubim?

Pe trupul tău, rănit de toate
Relele ce le-ai îndurat
Nu ai simţit, întreaga noapte
Cum te sărut, neîncetat?

Nu ai văzut că vin, cu zorii
Pe pernă, să ţi-i împletesc?
Sub mângâierile viorii,
Iubirea mea să-ţi dăruiesc.

În noaptea asta

 

 

 

În noaptea asta-n ochii tăi voi pune
Toată splendoarea stelelor viteze,
Vom chema luna-n prag să ne cunune,
Soarele să ne binecuvânteze.

În noaptea asta vom pătrunde-n vise
Pe poarta ce-ai lăsat-o întredeschisă,
Când stelele vor străluci aprinse

Să-ţi dăruiesc iubirea mea, promisă.

În noaptea asta disecăm iubirea
Aşternem versuri, sărutări o groază,
Pe câmpul unde zburda fericirea
Şi dragostea cu dor ne încununează.

În noaptea asta cerul va fi verde
Ca ochii tăi purificaţi de dor
În noaptea asta şoapte se vor pierde
Pe trupurile ce se-ntrec în zbor.

Bine-ai revenit!

 

 

 

În pragul casei am încremenit
Şi totuşi tremuram fără oprire,
Dar n-am uitat să-ţi spun "bine-ai venit!"
Deşi mă înveşmântai în fericire.

N-aş fi visat să-ţi văd în noapte chipul
Chiar de mi-ar fi scris stelele pe rând
Că marea noastră dragoste-n nisipul
Fierbinte, se topeşte suspinând.

N-aş fi crezut că-mi poţi aduce luna
Cu stelele şi bolta, la un loc,
Că vom petrece toată săptămâna
În zbor, iubire, dragoste şi joc...

 

 

 

Clipe cu dor de tine

 

 

 

De-aş avea magnet, nu suflet
Şi-aş aşterne vorbe-n vânt,
Mi-aş toci de-atâta umblet
Paşii, în deznodământ.

Aş picta pe-oglindă umbra
Mângâierilor divine,
Şi-aş înlocui vertebra
Clipelor cu dor de tine.

De-aş avea în palme ploaia,
Bălţi de soare-aş dărui,
Revărsându-mi vălvătaia,
Visele ţi-aş nărui.

Aş izbi, probabil, dorul
De-un cer plâns şi-ndurerat
Când m-ar năpădi fiorul
Ce mereu m-a torturat.

De-aş avea venin în şoapte
Şi-n cuvinte nepăsare,
Aş lumina orice noapte
Doar cu stele căzătoare.

Aş zdrobi iubirea pură
Cu dorinţa de-avuţie,
Dar am doar o picătură
De suflet, şi ţi-l dau ţie.

Temere

Mă tem că nopţile din rânduri

Mult prea târziu le vei zări,

Că lacrimile strânse-n gânduri

Din nou mă vor înlănţui.

Mă tem că voi muri în lacrimi

Când pleoapele-mi vei săruta

Iar, universul, plin de patimi

Secundele va amputa.

Mă tem că tot ce ne-nconjoară

Este-un imens nor de tăcere

Şi nici măcar nu-i prima oară

Când o transformi în mângâiere.

Mă tem că voi lăsa să zboare

Minutele în patru zări

Cum fac mereu, doar sunt datoare

Să te iubesc, din depărtări.

Mă tem că n-am puteri ascunse

Să-ţi sărut cerul înnorat,

Că lacrimile-n taină scurse

Sufletul mi l-a perforat.

Mă tem că numai am puterea

De a lupta cu mori de vânt,

Că m-a împovărat durerea

Şi veşnicia pe pământ.

Mă tem că şoaptele de îngeri

Din stele, încă le măsor,

Că numai tu poţi să-mi acoperi

Pleoapele pentru somn uşor.

Mă tem că-n lanţuri de-aşteptare

Inima mi se va topi,

Că stelele nemuritoare

Doar noi le putem contopi.

Reîmprospătăm iubirea

 

În noaptea asta prindem luna

În palme, să-i slăvim splendoarea,

Să-i împletim cu vers cununa

Din flori de crin să-i dăm culoarea.

În noaptea asta punem stele 

La încolţit, să dăinuiască

De-a pururi în clipele mele

Privirea-ţi blândă, îngerească.

În noaptea asta strângem bolta

Sub aripile noastre pure,

Doar toamna se-adună recolta

Stol de iubire să îndure.

În noaptea asta capturăm

Pentru vecie, fericirea,

În lacrimi albe o scăldăm

Să reîmprospătăm iubirea.

 

 În noaptea asta, zborul nostru

Va lăsa urme-n univers,

Vom pune dorului căpăstru 

Şi-l vom topi-ntr-un singur vers.

Iubeşte-mă, aşa cum sunt

Nu mă vrăji, să mă strecor
La pieptul tău, misterios
Şi-apoi să fugi, să zac de dor,
Iubeşte-mă, dar cu folos!

Nu încerca să-mi dai minciuna
În zeci de straturi ambalată!
Ar fi păcat, ai stinge luna
Şi-ntreaga boltă înstelată.

Nu mă-ntreba ce-am simţit ieri
În clipa când m-ai sărutat,
Întreabă-acele mângâieri
Şi stelele care-au dansat.

Nu încerca să-mi pui în palmă
Tot universul într-o zi,
Te pot iubi sinceră, calmă
În ritmul pur al inimii.

Nu-mi admira trupul prea mult
Mâine pot fi un nor de praf,
Sufletul vreau să-ţi simt, s-ascult
Ca pe un imn cu-autograf.

Nu-mi dărui ceea ce mâine
N-ai să mai poţi revendica!
Doar sufletul în palme-mi ţine,
Nu te mai pot împiedica.

Iubeşte-mă, aşa cum sunt,
Nu căuta în mine miere,
Sunt doar un om cu păr cărunt,
Fără pretenţii şi avere.