Ador frunzele de toamnă
Pe covoare ruginite
Deşi lumea mă condamnă
Că n-am decât verde-n minte.
Ador stelele albastre
Picurându-ne iubire
Peste lacrimile noastre,
Lacrimi verzi de fericire.
Ador ploaia de săruturi
Ce-o reverşi pe al meu trup
Născând mii de începuturi,
Ce n-am cum să le întrerup.
Ador verdele de toamna
Susţinându-mă pe nori,
Chiar de luna mă condamnă
De cu seară până-n zori.
În ochii tăi zăresc o lume
Îngenunchiată-n dor
Sunt stelele fără de nume
Pe care le ador!
Pe covoare ruginite
Deşi lumea mă condamnă
Că n-am decât verde-n minte.
Ador stelele albastre
Picurându-ne iubire
Peste lacrimile noastre,
Lacrimi verzi de fericire.
Ador ploaia de săruturi
Ce-o reverşi pe al meu trup
Născând mii de începuturi,
Ce n-am cum să le întrerup.
Ador verdele de toamna
Susţinându-mă pe nori,
Chiar de luna mă condamnă
De cu seară până-n zori.
În ochii tăi zăresc o lume
Îngenunchiată-n dor
Sunt stelele fără de nume
Pe care le ador!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!