Pahar de pelin

 

 

 

Cu gândul te caut,
prin şoapte de fier,
plângându-ţi din flaut
cu note din cer,
îmi duc noaptea dură
la capăt de zi,
mă nasc picătură
şi mor spre-a trăi.

Mă scurg în fântână
pe lespezi de dor,
alee nebună
şi aripă-n zbor,
aleg jumătatea
de moarte-n final
să-mi spulberi dreptatea
ce murmură val.

Visez în osânda
ce arde pe rug
să-ţi donez dobânda
firavă de jug,
să-mi semăn iubire
din tărâţe verzi
s-adun răstignire
când n-ai să mă crezi.

Mă lasă, pe geană
sărutul să-ţi pun,
să fiu pământeană
de dor mă supun,
să-ţi tulbur oceanul
din mările reci,
căutând finalul
păşesc pe poteci.

Durerea mă soarbe,
iubirea ridică,
suspinele oarbe
din hohot abdică
o rană adâncă
pe suflet de crin
izbit de orice stâncă
şi-un aprig destin.

Întrebi ce se-ntâmplă
din jalnic răspuns,
te sărut pe tâmplă
şi-ţi smulg nepătruns,
bezmetică noapte cu aer divin
mă rupe, mă frânge,
mă stoarce din vin
în strugure acru, ce nu ne ajunge,
pahar de tristeţe, pahar de pelin.