Rang de visător

Mă-ntrec cu visul dintre două lumi,
Nici numai ştiu cine-a-nceput întâi,
Cert este că din ploi de-ai să consumi
Îmi vei aşterne norii căpătâi.

Îmi vei însenina pentru vecie chipul
Şi-mi vei aduce viaţa înapoi
Pe malul mării să-mpărţim nisipul
Şi valul spumegând de dor, la doi.

Mă-ntrec cu vântul, printre frunze ude
Prin ploaia ochilor fără sfârşit
Îmi e totuna dacă nu m-aude
Nici spicul frânt, nici ziua ce-a venit.

Îţi voi îngemăna cu-argint de lună,
Într-un amestec înstelat cu vise
Un cer, să te ferească de furtună
Şi lacrimile veşnic interzise.

Mă lupt cu toamna inimilor crude
Printre umbrele ce umbresc din umbră,
Încerc să adorm dar iarna mă aude
Şi mă-nfăşoară-n gheaţă insalubră.

Dar voi îngenunchia la poartă chinul,
Să îl ridic la rang de visător
Cu sufletul ne vom trasa destinul
Cel zbuciumat, de dragoste şi dor.