Cobaii planetei din noi

Am auzit că se moare, 

am auzit că te-ar duce

încet ca pe-o lumânare,

cu dricul, dar fără de cruce.

Ei spun că ar fi izoletă,

eu spun că e doar un sicriu,

o lacrimă în eprubetă,

și totuși nu e prea târziu.

Din noi unii scapă cu bine,

din noi alții merg la Iisus,

murim să-nviem cu puține

și multe sunt încă de spus.

Am auzit că se poate

să trecem prin Cer și apoi

să fim un întreg peste toate,

deși ne ucidem în doi.

Ei spun că vom fi sănătoși

dacă vom lăsa să alerge

dușmanul cu ochii hidoși,

Covidul cel fără de lege.

Dușmanul cel crud, nevăzut,

cel care ucide pe glob,

cel care din noi s-a născut

și nicicând nu ne va fi rob.

Covidul cel nou, fără milă,

cel ce va rămâne în toți,

ne va transforma într-o filă

pe care va scrie :"roboți".

Roboți cu miros de tămâie,

cu ceară fierbinte-n obraz,

suspine din Cer în călcâie

și nopți țintuite-n grumaz..

Vom fi mai puternici, se spune,

vom fi mai "trecuți prin război",

simțind cum Covidul compune

cobaii planetei din noi.