
Am şters un vis, uitat cândva pe geană
Şi-am înmuiat din nou peniţa-n tuş,
Mă cuprindea de mine aşa o teamă,
O ţineam strâns în palmele căuş.
Am prins o stea din cerul vieţii mele
Şi-am luminat tăcerea din nămeţi
Urcând pe firul vieţii, cu atele,
Mai sus de colţul ierbii din pereţi.
Am vindecat speranţa-ngenunchiată
Ce înota-n lacrima disperării
Spre malul trist din privirea curată
Dar pâlpâia de la-nceputul serii.
Am dezmembrat secunda din minute
Şi-am luminat precum o lumânare
Să pot pătrunde-n nopţile oculte
Ca stea din ceruri, nu ca stea de mare.


