Lăcrimând prin anotimp

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe-obrazul meu, brăzdat de timp,
Voi ştii că-n viaţă nu-mi ajunge
Să te-ascund sub un anotimp.

În primăvară mi-ai dat viaţă,
În vară cerul înstelat
Şi m-ai trezit de dimineaţă
În toamna ce s-a instalat.

Oricâte lacrimi vei mai şterge
De pe obrazul meu, ridat
Cu tine-n suflet eu voi merge
Prin anotimpuri, neîncetat.

Din gândul tău voi lua culoare,
Cu elixir amestecată
Şi-o voi răstălmăci sub soare,
Să-ţi dau iubirea mea curată.

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe toate le voi transforma
În mângâieri ce vor ajunge
Să-ţi lumineze inima.

Ploaie de vară

Pe visele neîmplinite
Aş pune freamăt de izbândă,
Să-ţi fiu în suflet şi în minte
Ploaie de vară, dulce, blândă.

Pe curcubeu aş pune viaţă,
Să te îmbrăţişez mereu
Ca soarele de dimineaţă,
Să-ţi apăr clipele de greu.

Pe noaptea albă, zbuciumată
Aş pune linişte şi pace
Şi te-aş iubi cum niciodată
N-ai fi crezut că o pot face.

Pe patul nopţilor albastre
Aş pune lacrimă de stea,
În clipele iubirii noastre
Să mă topesc în palma ta.

Pe lacrimă ţi-aş pune miere
Şi triluri de privighetoare
Să-ţi alung clipa de durere
Numai cu o îmbrăţişare.

Flori de iasomie

În zori de zi ai coborât

Din visul meu fierbinte.

Credeam că doar mi s-a părut,

Că sunt numai cuvinte.

Pe-aripa sufletului meu

Te-aştept în prag de seară,

Să împletim din curcubeu

Un vis senin de vară.

Cu două inimi într-un trup

Izbânda s-o clădim,

Izvor de versuri să erup,

Pe veci să ne iubim.

Să te îmbrac în vers de dor

Hrănindu-ţi clipa mută,

Şi-apoi la pieptul tău să mor

De fericire acută.

Să-ţi dăruiesc inima mea

Ca pe-o ofrandă vie,

Să-mi datorezi doar dragostea

Pe flori de iasomie.

Între noi

Mi-am luat gândul de la tine
Numai pentru o secundă
Şi-am urcat pe culmi alpine
Să zăresc lumea mai blândă.

Mi-am luat ochii de pe tine
Pentru-o clipă şi ceva
Să văd dacă-mi aparţine
Zorii care vor urma.

Mi-aş fi luat inima-n palme
Şi sufletu-n buzunar
Dar, în nopţile prea calme
Timpul trece în zadar.

Chiar am încercat odată
Să desluşesc un alt drum
Însă, noaptea zbuciumată
M-a lovit cu-n nor de scrum.

Altă dată m-a cuprins
Dor de ochii tăi cei verzi
Iar, iubirea a învins
Şi-ai venit să mă revezi.

Mi-aş lua inima-n piept
Şi-aş zbura-ntr-o altă vară
Dar, mai bine te aştept
Să-mi pui slove-n călimară.

Mi-aş lua inima înapoi,
Uneori, când dorul zbiară
Dar, mi-e teamă că-ntre noi
Nu-i doar o poezioară.

Mi-e dor de adevăr!

Mi-e dor de... ceea ce, cred eu, c-a existat
Odată... în vechime, acum sute de ani
Când nu domnea minciuna, iar adevăr curat
Ieşea din gura noastră făr-a ne costa bani.
Mi-e dor să nu ne-ascundem chipul sub fixativ
Rostind fără vreo jenă minciuni pictate-n alb,
Mi-e dor de adevăr, oricât e de tardiv,
Mi-e dor să ningă-n iarnă, vara să mor de cald,
Mi-e dor să privesc lumea fără lentile mate,
Mi-e dor de siguranţa zilei care apare,
Să simt cum înfloresc copacii cu dreptate,
Mi-e dor să privesc cerul scăldând raza de soare,
Îmi e extrem de dor de chipuri nevopsite,
De suflete firave şi umeri calzi, vânjoşi,
Mi-e dor să mai fim oameni cum eram înainte,
Să fim... doar cum pretindem, în suflete frumoşi,
Nu doar pe dinafară, mascaţi, la patru ace,
Cu diplome plătite, postate pe pereţi,
Iar sub costum de firmă, ura-n noi să se joace
Apretând o cămaşă cu nasturii defecţi.

Eu am luptat, tu n-ai invins

Îmi amintesc zile de vară,
Cu iz de peşti ce vor să-nnoate,
Auzul meu cruţat spre seară
Şi vântul frunzele cum bate,
Malul cleios glezna îmi strânge
Toamna-n rugină mă-nfăşoară,
Drumu-i pustiu şi plin de sânge
Din lacrima care coboară,
Răul în gard de fier cuprins,
Peste izvor vânt nu adie,
Eu am luptat, tu n-ai învins,
Inima mea nu e pustie.

Amandoi pe un vapor

M-am trezit aşa speriată...
Marea și tu-n vis de-odată
Tot ce ador și-am adorat,
De-această dată te-am visat.
Am adormit fără să vreau
Şi te-am visat, de unde iau
Mâinile ce m-au mângâiat
Și glasul care... ai sunat...
Și glasul ți l-am auzit...
De cinci minute m-am trezit
Am crezut că e dimineață...
Cred că eram verde la față...
Un vis de zi...stăteam la soare
Și ne bronzam...eram pe mare,
Pe un vapor, numai noi doi
Nu era ger, nu erau ploi
Era vara caniculară
Noi eram pentru prima oară
De valuri legănați ușor...
A fost un vis născut din dor,
Din dorul meu de-a te vedea
Dar m-ai sunat, iubirea mea
Și glasul ți l-am auzit,
Sufletul meu iar a zâmbit.