Nu sunt frumoasă pentru-oricine

Nu sunt frumoasă pentru tine,
nici dulce, searbădă sau bună.
Sunt visul care numai vine,
vis împlinit sub clar de lună.

Nu sunt frumoasă-n prag de seară
fiindcă nu am nimic de-ascuns.
Am avut singura comoară
ce printre versuri mi-a pătruns.

E plină lumea de regine
şi de luceferi fără cer.
Nu sunt frumoasă pentru tine,
sunt trandafir lovit de ger.

Sunt lacrima curgând alene
de pe retina jucăuşă
ce-aşteaptă dansând printre gene
să baţi cu şoaptele la uşă.

Nu sunt frumoasă-n toiul nopţii,
decât la pieptul lui am fost
şi voi mai fi, de-ar spune morţii
că-mi vor da cripta adăpost.

Covor de nuferi

În căuşul palmei tale,
Nufăr sunt, mă odihnesc,
Liniştea, ieşită-n cale,
Mă-ntâmpină-n strai regesc.

Vântul nu-l mai iau în seamă,
Împart clipele la doi,
Plutind fără nicio teamă
O secundă... amândoi.

Lacul cântă din petale
Mii de şoapte şi suspine,
Lacrima închisă-n zale
Şi-ascunde norul ce-o ţine.

Între noi, covor de nuferi
Se aşterne ca-ntr-un vis,
Printre stele şi luceferi
Multe mai aveam de zis.

Copilul din mine

 

 

Copilul din mine ascultă poveţe,
Deznoadă mistere visând neîncetat,
Revine în stradă cu gândul să-nveţe
Culoarea iubirii cu gust şchiopătat.

Copilul din mine, născut pe-ntuneric,
Păşeşte prin ceaţă rostind dimineţi,
Adoarme mirific în car alegoric
Visând zâne bune dansând pe pereţi.

Copilul din mine adună petale
Să plouă grădini de luceferi în gând,
Aşterne covoare de vise în cale
Ţesute cu suflet prin dor străbătând.

Copilul din mine renaşte o clipă,
Din târgul de vise un dar să-şi aleagă
Punând preţ pe-o pană sau chiar o aripă,
Să-ţi cânte iubirea o viaţă întreagă.

Copilul din mine aleargă bezmetic
Spre munţi de lumină s-aducă-napoi
Miraju-îngropat de prezent în sintetic,
Să pună pe gene copilul din voi.

 

 

 

Vei ştii cât te iubesc

Când ne va naşte luna răsaduri de lumină,
Călcându-ne pe vise din ordinul ceresc,
Când tu vei înţelege că nu am nicio vină
Că-a infinit-a oară trăiesc să te iubesc,

Când soarele va fierbe în lacrima tăcerii,
Riscând să-mi împletească din jarul nebunesc,
Un rug doar pentru mine, la poalele durerii
Voi păşi lângă tine pentru că te iubesc.

Când ceru-mi va întinde o mână peste geană
Să-mi lumineze drumul, să numai pribegesc
Iar streaşina iubirii din lumea pământeană
Va înmugurii pământul, vei ştii cât te iubesc.

Când norii mei vor pune la macerat uitarea
Sub munţii de luceferi ce mă adăpostesc,
Când voi învinge lacul sărat, sărutând marea
De vis secătuită, vei ştii cât te iubesc.

Pe raze albe de luceferi

În zori, când mi-ai lăsat cuvântul,
Aveam în suflet un regret,
Ţi-am sărutat fierbinte gândul
Şi-am hotărât c-am să te-aştept.

Oricâte nopţi au curs prin mine,
Oricâte luni s-au risipit,
Sunt sufletul ce-ţi aparţine
Chiar şi când spun că s-a sfârşit.

Mâine, când drumul vieţii noastre
Într-un sărut se va-mplini,
Pe boltă, stelele albastre
De fericire vor zâmbi.

Cu palmele vibrând vom pune
Stelele-n rând, ca pe-o cunună,
Întreaga lume de-ar apune,
Eu te iubesc ca o nebună.

Tu mă-nveleşti cu o privire,
Tu mă topeşti într-un sărut
Prelung ca o compătimire
Să cred că doar mi s-a părut.

Pe raze albe de luceferi
Noi ondulăm cuvânt de dor,
Îmi împleteşti aripi din nuferi
La pieptul tău pe veci să zbor.

În zori, când razele de soare
Ne vor dezmetici pe rând,
Să-mi pui în versul vid culoare,
Să te sărut fierbinte-n gând.

Valuri de iubire

Am spălat în stropi de rouă
Umbrele nopţii trecute
Cu palmele amândouă,
Am iertat stele căzute
În prăpastia uitării,
Dintr-un cer înlăcrimat
Şi-am lăsat îngerul mării,
În iubire costumat
Să mă poarte peste clipe
Cu aripa lui suavă,
Liniştea să se-nfiripe
Devenind iubirii, sclavă.

Mi-am impus în geana nopţii
Să deschid braţul rănit,
Să-i rostesc adio, morţii,
Iubind fără de sfârşit.
Fir de vis să fac din soartă
Împletind clipe sublime,
Alungând noaptea din poartă,
Să-ţi dau viaţa-n întregime.
Peste culmile alpine
Să zburăm din zori în zori
Până-n veacul care vine,
Rătăciţi în lan în flori.

Surioare de luceferi
Şi fraţi de stele polare,
Păşind alături de greieri,
Să ne cânte la chitare.
Triluri tandre de iubire
Sufletul să ne-ncălzească
Pentru-a noastră mântuire
Şi pace dumnezeiască.
În cer îngerii să zburde
Pe pestriţul curcubeu,
Încredere să ne-acorde
Ca să ne iubim mereu.

Navigând în barca vieţii
Pe oceane de iubire
Să-necăm umbra tristeţii
În noian de fericire.
Iar, de leneşe meduze
Vor acosta lângă maluri,
Printre clipele confuze,
Îţi voi da iubire-n valuri.
Să pecetluim prin vreme
Cerul cu raze de soare,
Să uităm a ne mai teme
De doruri mistuitoare.