De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
marți, 6 aprilie 2010
Cerul e doar al meu
Cu zâmbetul pe buze, vibrând de fericire
Am adormit aseară și ...te-am visat iubire...
Nu, nu e ceva nou, chiar ai și tu dreptate,
Doar te visez de-un timp în fiecare noapte...
Te mângâiam pe față, pletele-ți răscoleam...
Prin ploaia nesătulă, la fel ne sărutam,
La fel ca-n prima seară când ploaia ne-a unit...
Ce-aş mai putea sa-ți spun...decât: bine-ai venit!
Din valurile mării, din bolta înstelată,
Nu mai contează-acum, am simțit înc-odată
Că ceru-i doar al meu, că orice rază fină
Mă poate lumina iar noaptea poa' să vină.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!