S-a frânt o creangă, mult prea încărcată
De flori şi fructe, dulci şi aromate
Lăsând un gol cum n-ai simţit vreodată,
S-a sfâşiat, ignorând tot şi toate.
Ignorând crengi, frunză, chiar şi tulpină
S-a lepădat de toată demnitatea.
Şi-a deschis drumul său spre rădăcină
Ducând în pumnul stâng realitatea.
Omizi mai mari ca frunza-i delicată
I-au încolţit speranţa-n dimineţi,
I-au destrămat tăcerea adunată
În pieptul ars de flăcări şi săgeţi.
S-a frânt un ram, în locul său rămâne
Vid neîndulcit de niciun fel de floare,
Niciun balsam de pe această lume
Nu poate dărui aceeaşi boare.
"S-a frânt un ram...." Ce frumos!!!
RăspundețiȘtergereÎntr-o viaţă de om sunt multe furtuni. Tu să nu te frângi niciodată! Tu esti pasarea Phoenix care renaşte din cenuşă.
Eu trebuie să fiu tare să pot ocroti celelalte crenguţe, tulpină mea trebuie să stea dreaptă!
RăspundețiȘtergereVă doresc un week end plăcut!