De-aş fi luat în seamă vântul
Când mă mângâia pe tâmple,
De-aş fi reţinut cuvântul
Ce urma să se întâmple...
De-aş fi luat aminte bine
La tot ce-aşternea-n oglindă...
Nu oftam de dor de tine,
N-avea cum să se extindă
Flacăra ce mă-încolţeşte
Din creştet până-n călcâie,
Dorul tău ce mă orbeşte
Cu licoare amăruie,
Astăzi n-ar fi existat,
N-ar fi tremurat în ceaţă.
Ochii în seamă ţi-am luat
Şi iubirea a prins viaţă.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!