Mai bine scriu

Sunt prea aproape să te strig,
Mult prea departe să-ţi şoptesc,
Mai bine scriu că-mi este frig
Şi-n flăcări ample mă topesc.

Sunt prea ascunsă să mă vezi,
Mult prea tăcută să-ţi vorbesc,
Mai bine scriu din stropii verzi
Că-mi este dor să te iubesc.

Sunt prea târzie să-nfloresc,
Prea fragedă să nu mă-nclin,
Mai bine scriu cât te iubesc
Decât să zac într-un suspin.

Sunt prea ciudată să-nţelegi,
Prea transparentă să mă ştii,
Mai bine scriu, tu să culegi
Vers pur din lacrimi argintii.

E prea târziu să-ţi spun ce sunt,
Mult prea devreme să mă pierzi
Mai bine-mi spui în amănunt
Că-n şoapte vrei să mă dezmierzi.

Sufletul n-are meniu

În zadar descriu secunda,
Clipele le tai felii,
Nimeni nu-mi cunoaşte unda,
De parcă aş ciripi.

Fac din cer o mare plină,
Din dureri un larg surâs,
Mă adun la rădăcină
Să nu fac de foc abuz.

Sus pe norii mei de-o viaţă
Ştiu că mâine va fii bine,
N-am pierdut nicio speranţă,
Sufletul nu-mi aparţine.

Palma ta atinge cerul,
Ochii tăi hrănesc iubirea,
Glasul păstrează misterul,
Dăruindu-mi nemurirea.

În petale de narcise,
De salcâm sau crizanteme,
Te rătăcesc printre vise
Dar, sufletu-n mine geme.

Căutam pe tastatură
Un buton mai fistichiu
Şi-am văzut o picătură,
Un suflet fără meniu.

Dă-i delete, cu toată mâna,
Apasă mai cu putere,
Numai nu-mi distruge luna,
Cerul e a mea avere.

Pe el zbor, pe el visez,
El mă ştie, mă aude
Cum din lacrimi creionez
Versurile astea crude.

Dorul zace fără teamă
C-aş putea să-l priponesc,
Sufletul nu te mai cheamă,
Te-aşteaptă cât mai trăiesc.

Niciodată nu-i devreme,
Niciodată nu-i târziu,
În iubire nu-s probleme,
Sufletul n-are meniu!

Un desen făcut în grabă
Cu o mână tremurândă,
Descifrând totul, întreabă
Inima mult mai plăpândă.

Cât de sus pot azi zbura?!?
Probabil că nu mai ştiu
Mi-a răspuns tastatura:
Sufletul n-are meniu!

 

 

E devreme sa fie prea tarziu...

Oricare noapte vine sau pleacă prea grăbită
Fără tine în vise, n-am cum să o descriu,
Chiar dacă bate vântul sau ploaia răvășită
Este mult prea devreme să fie prea târziu,
Orice zi se strecoară prin calea mea alene
Fără să-ți ascult glasul și ochii să-ți privesc,
Nu poate fi târziu când e mult prea devreme
Dar simt aleea goală și singură pășesc
Cu dorul tău, iar cerul e trist și înnorat,
Cu dorul tău și visul până-n zori mă-înconjoară,
În al tău dor îmi simt sufletu-încarcerat
Iar gândul mi-e departe...numai la tine-mi zboară,
Numai știu ce se-întâmplă, deși mi-ai explicat,
Dar noaptea mult prea crudă nu poate fi ușoară,
Nu poate fi târziu...doar m-ai îmbrățișat,
Iar gândul nu-mi dă pace și doar spre tine zboară...
Este mult prea devreme deși simt altceva,
De-abia a-înmugurit copacii, e-a lor vreme
Și totuși asta simt, eu simt în vocea ta
Că este prea târziu deși e prea devreme.