Veșnicie

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

În lipsă, mâna-mi zugrăvește
Mii de cuvinte nerostite
Dar, inima mea te iubește
De-a pururi, fără de cuvinte.

În vise îmi pătrunzi mereu
Să îmi alini singurătatea,
Am să te-aștept, iubitul meu,
Să-ți dăruiesc eternitatea.

Între noi n-are loc distanţă,
Nicicând nu se v-a cuibări
Decât iubire, vers și viaţă,
Dragostea veșnic v-a domni.

De dorul tău, mâna-mi așterne
Atâtea gânduri încâlcite
Iar, lacrimile mele-s demne
Să curgă, fără de cuvinte.

Iubirea noastră

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Iar dacă azi, din cer se va desprinde
O lacrimă, te rog, nu te mira!
Iubirea mea, din stele, te cuprinde
Iar tu, din stele o poți inspira.

Iar dacă azi distanța dintre noi
E-atât de crudă și neiertătoare,
Iubirea ne hrănește pe-amândoi
Cu razele dumnezeiești de soare.

Iar dacă azi nu-i timpul potrivit
De-a fi cadoul tău, cum îți dorești,
Să nu uiți nicio clipă, te-am iubit
Și te iubesc așa cum mă iubești.

Iar dacă vântul te va mângâia
Cu adierea lui nevinovată,
Sufletul meu ți-l voi încredința
Pe veci, pentru iubirea ta curată.

Iar dacă azi mi-e gândul doar la tine,
Nici inima nu mi-o mai simt de mult,
Bate, ca vântul, peste culmi alpine
Și doar în glasul tău o mai ascult.

Iar dacă azi, n-a sosit clipa încă,
N-avem putere să ne-împotrivim,
Iubirea noastră este ca o stâncă,
Nimic nu o distruge, ne iubim.

Zbor visat

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Am adormit târziu
Cu gândul dus departe,
Când ai intrat nu știu,
Știu doar că era noapte.

Erau două femei,
Undeva lângă mine,
Tu priveai ochii mei,
Eu te priveam pe tine.

Am ieșit dintr-o dată
Din vasta încăpere,
Pe-o alee înflorată,
Toate trei, în tăcere.

Le-am arătat, cum zborul,
Chiar fără de aripe,
Îmi poate-alina dorul
Doar în câteva clipe.

Ele-au rămas în urmă,
Nu aveau cum zbura,
Tristețea mi se curmă
Și mă voi bucura.

E-a doua oară-n viaţă
Când mă visez zburând,
M-am trezit dimineață
Din nou cu tine-n gând.

Chiar dacă ești departe,
Plecat peste hotare
Nimic nu ne desparte,
Distanţa-i trecătoare.

Iubirea noastră umple
Văzduhu-n al ei zbor,
Cu aripile ample
De vultur călător.

Nu știu...

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Eu nu știu să storc lacrimi
Din cerul meu imens,
Eu știu să mângâi inimi
Cu-o rimă prinsă-n vers.

Eu nu știu câte strofe
Mai am de așternut,
Știu că sub catastrofe
Poate fii conținut.

Eu nu știu câte stele
Mai am de contemplat,
Știu că-n clipele grele
Doar tu m-ai consolat.

Eu nu știu cât de pură
Îți par de la distanţă
Știu că-s o picătură,
Doar tu îmi dai speranţă.

Eu nu știu dacă viaţa
Va fi mereu cum spui,
Știu că ești dimineața
Și leacul dorului.

Eu nu știu să-împletesc
Urzeli fără de minte,
Eu știu că te iubesc
Din suflet și cuvinte!

Eu nu știu să oftez
Când sufletul mă doare,
Știu că mă întristez
Când ești în depărtare.

Eu nu știu să suspin
Când soarele apune,
Îmi e viaţa un chin
Când ești plecat în lume.

Eu nu știu să m-ascund
Dup-o perdea de vise,
Eu te iubesc profund
Și tot ce simt, stau scrise.

Eu nu știu dacă zorii
Vor revenii cândva,
Știu doar că cititorii
Mă pot invidia.

Eu nu știu cine știe
Concret ce simt, ce scriu,
Știu doar că-n poezie
Sufletul ți-l descriu.

Eu nu știu viitorul,
N-am cum să-l deslușesc,
Știu că sunt autorul
Purului te iubesc!

Eu nu știu dacă cerul
Zâmbește-n timp ce dorm
Dar, n-am s-ascund misterul
Că te iubesc, enorm!

Iubirea picurată

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt sublimul sentiment
Sacru, necondiționat,
Ce domnește consistent
Peste ceru-înseninat.

Sunt distanţa ce se-așterne
Între noi, pas lângă pas,
Focul crud ce-n suflet cerne
Flăcări de dor, ceas de ceas.

Sunt dorința arzătoare
Zămislită din sărut,
Curcubeu plin de splendoare,
Nesecat și neînceput.

Sunt izbânda camuflată
Într-un sentiment firesc,
Peste lumea asta toată
M-am născut să te iubesc!

Sunt iubirea picurată
Peste vers și poezie,
Te voi iubi viaţa toată
Într-o dulce frenezie.