Flăcări de dor nemărginit
Mă-nvăluie seară de seară,
În versul alb te-am învelit
Să-mi fie clipa mai uşoară.
Flăcări de dor pleopele-mi ard
În orice asfinţit căzut,
Dar mă ridic, ca un stindard
Când simt pe gene-al tău sărut.
Flăcări de dor mă înconjoară
Din gleznă până-n arc de cer,
Doar glasul tău, sfântă comoară
Îmi mângâie sufletu-n ger.
Flăcări de dor din piept ţâşnesc
Spre orizontul absolut
În care tainic te iubesc
Cu zi ce trece, tot mai mult!
Postări
Dor singuratic la cumpana sufletelor....Mi-e dor de dor, de dulce povara, mi-e dor de gandul tau culcat pe matca vietii mele...
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos pentru vizită, d-nă Eliza!
RăspundețiȘtergereIti raspund cu o parodie proprie dupa poezia lui Costel Zagan - Lirica preventiva"
RăspundețiȘtergereSunt poet dar mă tratez,
degeaba sunaţi pompierii,
focul meu are doar miez
mai ales în faptul serii.
Iubirea nu-i în vacanţă,
focul este al meu crez,
am flăcările-n balanţă,
sunt poet dar mă tratez
Aţi găsit vreo farmacie?
RăspundețiȘtergereNu vreţi să-mi spuneţi şi mie
De unde-aţi găsit pastilă?
Vă rog, mult! Fie-vă milă!
Teamă mi-e să m-operez!
Mă-nvârt ca un titirez
Printre doctori şi experţi,
Vraci, surori şi asistenţi,
Dar, leacul nu mi-au gasit...
Oare-s de nelecuit?