Fantomele înfiorătoare,
Cu chipul rece şi flămând
Sufletul vor să mi-l doboare
Însă, te port mereu în gând.
Ciulinii groaznic mă-ncolţesc
Înveninându-mi dimineaţa,
Cu pieptul gol lupt, istovesc
Dar, nu-mi voi risipi speranţa.
Prin spini înot să trec de zloată,
Prin fum şi ceaţă mă strecor,
Mă rog odată şi-nc-odată
Să nu mă prăpădesc de dor.
Ascult de-o notă muzicală
Ca şi când florile-ar zbura,
În lumea asta anormală
Şi s-ar hrăni din palma ta.
Privesc paleta de nuanţe
Cum mă întâmpină mieros,
Mi-ar smulge două, trei substanţe
Cu rânjetul de miel greţos.
Citesc o slovă scrisă-n grabă
Pe pajiştea sleită-n spini,
De ce mi-e ochiul trist, întreabă,
Știind că numai tu m-alini.
Răcnesc cât pot de sus şi tare
Să mă-nţeleagă tot flămândul,
Numai există depărtare!
Tu mi-ai luat sufletul şi gândul!
Postări
